Summitul NATO de la Haga ar fi trebuit să fie o demonstrație de unitate și forță, însă realitatea este mai nuanțată – și mai îngrijorătoare. În timp ce liderii europeni schimbă politețuri și promisiuni într-un cadru protocolar impecabil, președintele ucrainean Volodimir Zelensky trage un semnal de alarmă care ar trebui să tulbure liniștea diplomatică: vara 2025 ar putea decide soarta războiului din Ucraina. Din păcate, impresia generală e că, deși vorbesc despre hotărâre, liderii europeni par tot mai desprinși de ritmul și brutalitatea reală a războiului.
Războiul e industrial, dar răspunsul e birocratic
Zelensky cere sprijin militar, investiții, sancțiuni reale, nu doar „solidaritate” de vitrină. Răspunsul? Angajamente viitoare, întâlniri politicoase și reafirmarea unui sprijin colectiv care rămâne, în multe cazuri, mai mult pe hârtie. În timp ce Ucraina își pierde zilnic oameni și teritorii, Occidentul pare să joace un joc al promisiunilor împinse în viitor.
NATO discută despre ridicarea cheltuielilor de apărare la 5% din PIB, dar mulți dintre membrii săi nu ating nici măcar pragul de 2%. Zelensky cere fonduri pentru producție de armament și acuză indirect state europene că încă alimentează, prin exporturi de tehnologie, mașina de război a Rusiei. Și are dreptate. Nicio rachetă rusă nu funcționează fără componente occidentale – o rușine strategică pentru Europa, care nu reușește nici după 3 ani de război să-și închidă portițele economice.
Trump planează, Rusia avansează
Umbra lui Donald Trump, care ar putea redeveni președinte al SUA, apasă greu asupra summitului. Zelensky a fost nesigur până în ultimul moment dacă va fi primit de liderul american. Această nesiguranță spune mai mult despre starea alianței decât toate comunicatele comune.
În același timp, Rusia înaintează. Fără gesturi spectaculoase, dar cu perseverență. Ofensiva din vara aceasta este una de uzură, bine calculată, care are un scop simplu: să erodeze moralul, logistica și rezistența Ucrainei. În fața acestei realități, răspunsul NATO pare dezechilibrat: discursuri ferme, dar acțiuni lente. În timp ce Ucraina are nevoie de muniție, aliații trimit formulare.
„Trebuie să-l oprim pe Putin acum” – dar cu ce?
Zelensky repetă un adevăr pe care puțini îl rostesc cu voce tare în Europa: dacă Rusia câștigă în Ucraina, nu se va opri acolo. Liderii europeni par însă încă prinși în dilema între „ajutor real” și „războiul să nu se apropie prea mult”. De aici rezultă și propunerile incerte privind „coaliții de voluntari” și trupe care s-ar desfășura doar după un posibil acord de pace. Adică poate, cândva. Poate prea târziu.
În acest timp, Putin continuă reconfigurarea militară a Rusiei: noi districte militare, ramuri specializate pe drone, rachete balistice în producție. Războiul este văzut, la Moscova, ca o investiție pe termen lung. În capitalele europene, el e tratat încă precum o urgență temporară. Această diferență de viziune riscă să devină fatală.
Europa se joacă cu timpul. Putin nu.
Summitul de la Haga ar fi putut fi un moment de cotitură. A fost, în cel mai bun caz, o reafirmare a bunelor intenții. În fața unei Rusii în marș și a unei Ucraine epuizate, Occidentul are de ales: să joace totul acum, sau să se pregătească pentru un conflict care va ajunge, mai devreme sau mai târziu, în propria curte.
Zelensky a spus-o limpede: „Trebuie să-l oprim pe Putin acum, în Ucraina.” Ce nu a spus, dar se înțelege, este că dacă nu-l oprește NATO, atunci cine? Și dacă nu acum, atunci când?
