Într-o perioadă în care România este amenințată cu retrogradarea economică și cu pierderea fondurilor europene, economistul Andrei Caramitru vine cu o serie de propuneri fiscale pe care mulți le-ar putea considera, mai degrabă, o insultă la adresa bunului-simț economic și social decât o reformă realistă.
Sub masca unui plan de salvare, Caramitru propune o ofensivă fiscală în toată regula: taxe mai mari pe locuințe, impozit pe pensii, pe salarii mici, pe proprietăți, pe venituri. Singurii scutiți de efort par să fie exact cei care au dus România în această situație: statul și sinecurile sale.
Taxe peste taxe. Și tot cetățeanul e de vină
În viziunea economistului, soluția pentru deficitul bugetar nu este reducerea risipei sau tăierea pensiilor speciale, ci suprataxarea cetățeanului obișnuit. Fie că e vorba de pensionari care trăiesc cu 1.500 lei, tineri care câștigă un salariu minim sau familii care au o casă moștenită, toți ar urma să contribuie mai mult. Nu pentru dezvoltare, nu pentru investiții, ci pentru a acoperi găurile lăsate de un stat obez și incompetent.
O bună parte a opiniei publice s-a revoltat la postarea economistului: „Mai e a mea sau o împart cu statul?”, a întrebat retoric un român în comentarii. Altul a punctat perfect: „Reducerea numărului de parlamentari, taxarea pensiilor nesimțite, reducerea stipendiilor aleșilor. De la ei nimic, de la noi, totul.”
Zero asumare pentru privilegiați
Caramitru nu suflă niciun cuvânt despre tăierea sutei de mii de sinecuri de la stat, despre reducerea numărului de parlamentari, despre anularea pensiilor speciale sau despre limitarea privilegiilor din agențiile de stat care ard banii publici. Nu. Totul trebuie să vină din buzunarul celor care, cu greu, mai reușesc să rămână pe linia de plutire într-o economie sufocată de birocrație, corupție și incompetență.
În loc să propună o reformă administrativă sau o reducere reală a cheltuielilor publice, Caramitru inventează o nouă formă de austeritate, îndreptată tocmai împotriva clasei de mijloc și a celor cu venituri decente, care deja plătesc cu vârf și îndesat greșelile politicienilor.
„Vă dăm impozite, nu soluții”
Acesta pare a fi mesajul de fond. În loc de o reformă a statului, avem o reformă a cetățeanului. În loc de eficiență, avem birocrație. În loc de justiție socială, avem taxe pe casele moștenite, pe salariile tinerilor, pe pensiile modeste. Totul pentru a menține status quo-ul.
Românii nu mai sunt dispuși să plătească pentru haosul produs de alții. Au nevoie de soluții reale, de un stat funcțional, de investiții în sănătate, educație și infrastructură, nu de lecții de morală fiscală de la cei care n-au dus niciodată povara unei facturi la gaze dublate sau a unui credit în franci elvețieni.
