Geniul strategic din fruntea AUR a mai descoperit o conspirație care i-a blocat drumul spre glorie: dacă nu existau „diversiunile de tip POT”, George Simion ar fi fost, chipurile, stăpânul absolut al României și primul partid la alegeri.
Într-o declarație de un comic involuntar absolut, liderul de galerie ajuns politician de mucava a explicat națiunii că singurul obstacol dintre el și victoria totală a fost simplul fapt că pe buletinul de vot au mai existat și alți candidați. Uimitoare deducție: dacă se interziceau prin lege toate celelalte partide, iar românii primeau o singură ștampilă și un singur nume, George Simion câștiga detașat.
Greaua povară a democrației: Oamenii au avut de unde alege
Argumentul lui Simion ar fi stârnit hohote de râs într-o piesă de teatru absurd, însă debitat cu morgă de șef de partid devine diagnosticul unei neputințe cronice. Într-o democrație autentică, esența procesului electoral este tocmai aceea ca cetățeanul să aibă opțiuni, să compare și să trimită la coșul de gunoi al istoriei impostorii guralivi. Faptul că apariția unui partid mic precum POT a reușit să rupă bucăți masive din bazinul electoral al AUR nu arată nicio „diversiune a sistemului”, ci demonstrează cât de șubred, volatil și artificial este pretinsul suport popular cu care Simion sau Dungaciu se laudă pe TikTok.
Dacă până și niște debutanți necunoscuți ți-au suflat voturile de sub nas, înseamnă că oamenii erau atât de dezgustați de circul tău încât au votat absolut orice altceva numai să nu-ți mai vadă rânjetul pe ecrane. Alegătorii nu au fost „furați” de o diversiune, ci au fugit mâncând pământul de un personaj uzat, toxic și avid de cotizații.
Aritmetica umilinței: Pulverizat pe locul 4 la alegerile din 2024
Despre ce fel de victorie fabulează George Simion când judecata reală a urnelor l-a etichetat drept un perdant notoriu? La alegerile prezidențiale din 2024, Simion nu a fost la un pas de victorie — a fost aruncat rușinos pe locul 4.
A terminat sub Călin Georgescu, sub Marcel Ciolacu și sub Elena Lasconi. Nici măcar podiumul nu l-a prins. În clipa în care românii au intrat în cabina de vot și au avut libertatea să decidă fără megafoane urlate în urechi, marele „tribun al poporului” a fost lăsat în praf, la o distanță astronomică de turul al doilea. Să ieși pe locul 4 într-o cursă în care te pretindeai liderul necontestat al opoziției și apoi să te plângi că „alții” ți-au stricat socotelile este culmea penibilului politic.
Această lamentare publică semnalează sfârșitul iluziei: Simion nu a pierdut alegerile din cauza unei diversiuni, ci din cauza caracterului său pe care românii nu-l suportă. Românii au avut libertatea de a alege, iar alegerea lor a fost cât se poate de clară: George Simion este doar un trădător, bun de scandal pe holuri, dar complet respins atunci când societatea este chemată să aleagă oameni de stat.
