Președintele Nicușor Dan a ales, la deschiderea anului universitar 2026-2027, un mesaj care spune mai mult despre starea dezbaterii publice decât despre ceremonie. El a avertizat că mediul academic nu poate rămâne în afara spațiilor unde se poartă astăzi conversația publică și a dat TikTok-ul drept exemplu: acolo, a spus el, sunt „9 milioane de români”.
Mesajul e direct și incomod. Dacă profesorii, specialiștii și instituțiile serioase nu intră în aceste spații, spațiul public se fragmentează, iar societatea ajunge să funcționeze în „realități paralele”, cum a formulat șeful statului. Nu e doar o observație despre social media, ci o critică la adresa unei elite care, prea des, vorbește între ea și ajunge târziu la publicul larg.
Nicușor Dan pune, de fapt, degetul pe o problemă politică mai veche: cine mai controlează conversația publică într-o țară în care o parte tot mai mare a alegătorilor își ia informația din platforme rapide, emotive și greu de verificat? Dacă statul, universitățile și experții lipsesc de acolo, scena rămâne liberă pentru mesaje simplificate, pentru zgomot și pentru polarizare.
Miza este clară. Nu vorbim doar despre comunicare, ci despre încrederea în instituții și despre capacitatea lor de a mai explica ceva unei societăți care se mută accelerat online. Când președintele spune că nu trebuie neglijați cei care stau pe TikTok, el recunoaște implicit un eșec mai larg: instituțiile au rămas, în multe cazuri, în urma publicului pe care pretind că îl reprezintă.
De aici și nota critică a discursului. România nu duce lipsă de specialiști sau de analize. Duce lipsă de prezență, ritm și claritate în spațiul unde oamenii chiar se uită. Iar dacă această ruptură continuă, nu va mai fi vorba doar de o distanță între academie și public, ci de o democrație care vorbește tot mai des pe canale diferite, fără să se mai audă.
