Sebastian Ghiță a ieșit public cu un mesaj dur după blocajele care au paralizat mai multe instituții ale statului. El îi acuză pe șefii din zonele-cheie că au monopolizat contractele publice și au livrat sisteme de protecție care nu și-au făcut treaba, iar apoi refuză să ceară ajutor atunci când apar atacurile.
Replica lui vine pe fondul unor probleme care au lovit Agenția Națională de Cadastru și Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, instituții unde disfuncțiile tehnice au ajuns rapid să pună presiune pe funcționarea administrativă. Nu este doar o criză de software. Este, mai ales, o criză de responsabilitate publică.
Ghiță vorbește despre „colderiști” și „Mădălini”, etichete pe care le folosește pentru a descrie o rețea de influență din jurul achizițiilor și al protecției informatice. Mesajul său nu aduce deocamdată probe publice noi, dar pune degetul pe o problemă veche: cine a decis contractele, cine a verificat soluțiile și cine răspunde când sistemele cad?
Miza politică e clară. Într-un stat care se laudă cu digitalizarea, instituțiile rămân vulnerabile exact acolo unde ar trebui să fie mai solide. Iar când contractele sunt concentrate în mâinile acelorași oameni, transparența devine decor, nu regulă. Cetățenii plătesc costul acestor decizii prin blocaje, întârzieri și servicii publice care se opresc exact când sunt mai necesare.
Deocamdată, rămâne de clarificat cât de extinse au fost atacurile, cine a greșit în lanțul de protecție și dacă instituțiile vizate au avut sau nu alternative reale. Dar o chestiune nu mai poate fi ascunsă: în spatele unui incident cibernetic se vede, din nou, slăbiciunea unei administrații care preferă controlul contractelor în locul eficienței reale.
[
