SCRISOARE DESCHISĂ
Către: GUVERNUL ROMÂNIEI
MINISTERUL ECONOMIEI, ANTREPRENORIATULUI ȘI TURISMULUI
CONSILIUL CONCURENȚEI
În calitate de administrator al unei fabrici de produse alimentare, intrată în funcțiune cu doi ani în urmă, vă aduc în atenție situația aberantă, contrară oricărei idei de piață liberă, cu care se confruntă producătorii români de alimente, inclusiv firma pe care o conduc.
Veți vedea de ce exemplul firmei mele este extrem de relevant în expunerea acestei situații. Am construit, cu eforturi greu de imaginat, o fabrică modernă de înghețată, într-un județ despre care toată lumea spune că este un județ sărac. Am dorit și am reușit să produc în această fabrică, un desert industrial de cea mai înaltă calitate (fabricat exclusiv din ingrediente naturale, cu lapte proaspăt și fără niciun aditiv), pe care consumatorii chiar îl apreciază pe măsură și ne reproșează permanent faptul că îl găsesc în prea puține magazine.
Prețurile la care firma mea vinde către retaileri (sau mai corect, VREA să vândă) sunt semnificativ mai mici decât prețurile produselor similare importate, aflate la vânzare în toate magazinele comerțului modern. În ciuda acestor caracteristici, care înseamnă mare potențial de vanzare, produsele firmei mele se află, dupa doi ani de existență, în vitrinele a mai puțin de 10% din numărul total de magazine care vând astfel de produse în comerțul modern din România.
Ca sa înțelegeți gravitatea extremă a situației, am să vă expun pe scurt, atitudinea a 7 companii de retail (din cele 10 care constituie întregul comerț modern din România).
– Rețeaua LIDL: a refuzat listarea fără nici o justificare; nu a dorit să discute nicio clipă despre calitatea produselor.
– Rețeaua PENNY: după 6 luni de discuții a refuzat listarea, tot fără vreo justificare legată de produse; nu a luat nicio clipă în calcul calitatea sau raportul calitate/preț. Ni s-a răspuns cu o aroganță incalificabilă, de către coordonatorul de achiziții, că nu există spațiu la raft, deși în următoarele două luni au apărut în vitrinele Penny mai multe branduri care nu existaseră la momentul discuțiilor noastre, cu prețuri mult mai mari per suta de grame decât prețurile la care ar fi putut vinde produsele noastre (evident, brandurile noi fiind branduri de import).
– Rețeaua AUCHAN: a listat produsele noastre în primăvara anului 2019 în 18 hypermarketuri (din 33), am colaborat având această prezență incompletă, vreme de patru luni, dar după ce i-am notificat în mod repetat cu privire la condițiile neconforme de temperatură din mai multe magazine, condiții care deteriorau textura produselor, au oprit comenzile în loc să remedieze problema. Ba mai mult decât atât, am fost și admonestați pentru „obrăznicia” noastră de a le fi solicitat atenție și corectitudine în păstrarea produselor, după ce ei ne-au făcut „favorul” de a ne primi în o parte din magazinele rețelei.
– Rețeaua METRO: a listat produsele noastre într-un singur magazin (din cele 32) și refuză extinderea în toată rețeaua, pe motiv că produsele noastre, fiind de o calitate înaltă, ar fi produse „de nișa”. Da, ați înțeles bine: ni se refuză prezența în toată rețeaua, pe motiv că produsele sunt „prea bune” și din acest motiv nu s-ar vinde. Acest „argument” este absolut artificial, întrucat rețeaua Metro vinde în aceeași categorie alimentară, produse mult mai scumpe decat produsele noastre (bineînțeles, acestea sunt produse de import). Mai mult decât atât, noi am propus, odată cu extinderea prezenței produselor noastre, o diminuare a prețurilor noastre, ceea ce ar însemna prețuri și mai bune decât cele actuale, care oricum, sunt mai mici decât ale altor produse din categorie. Dar nici asta nu a prezentat interes pentru reprezentanții Metro.
– Rețeaua MEGA IMAGE: după un an și jumătate de așteptare, a listat produsele noastre în 38 de magazine din cele aproape 800 ale rețelei. Oricât am insistat pentru extinderea prezenței în toate supermarketurile rețelei, ni s-a spus că în Mega Image toate brandurile noi sunt listate mai intâi ca test într-un numar mic de magazine. Asta chiar dacă, în cele șase luni, de când pentru noi durează „testul”, aceeași rețea a listat alte branduri în toate supermarketurile rețelei, încă de la apariția acestora pe piață. Dar…aceste branduri aparțin evident, unei corporații internaționale.
– Rețeaua CARREFOUR: a listat produsele noastre într-un număr de magazine pe care nici noi nu îl știm, întrucât ni s-a comunicat o listă de magazine, iar noi am constatat că în multe din magazinele comunicate, produsele noastre nu există. Insistăm de luni de zile să ni se listeze produsele în toată rețeaua sau măcar să ni se comunice situația reală, dar nu primim niciun raspuns. Și la Carrefour am exprimat în mod repetat, intenția noastră de a reduce prețurile produselor odată cu extinderea prezenței la nivelul întregii rețele, dar nici această intenție a noastră nu a avut vreun ecou.
– Rețeaua PROFI, deși nu a exprimat un refuz clar față de produsele noastre din categoria înghețată, ne-a comunicat că nu dispune de platformă logistică pentru produse congelate. În schimb a refuzat fără nicio justificare, propunerea de a vinde produsele lactate pe care le fabrică cealaltă firmă a grupului nostru (produse care deasemenea, sunt extrem de apreciate de consumatori, fiind de o calitate specială prin aceea ca sunt absolut naturale, fabricate exclusiv din lapte proaspăt).
Absolut tot ce am expus mai sus (și chiar mai mult) reiese fără dubii din comunicările noastre cu fiecare dintre companiile de retail amintite. Așa cum știm cu toții, fiecare dintre rețelele comerciale enumerate ocupă o parte importantă a pieței, iar toate la un loc domină covârșitor comerțul alimentar din România. Deci, este exclus ca dezvoltarea unui brand național se poate face în afara rețelelor, care oricum, și în continuare se extind rapid.
Vă supun acum atenției, Art. 5, lit. g din Legea Concurenței Nr. 21 din 10 aprilie 1996, republicată: „ Sunt interzise (…) orice practici concertate (…) care au ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței pe piața românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care urmăresc: (…) g) eliminarea de pe piață a altor concurenți, limitatea sau împiedicarea accesului pe piață și a libertății exercitării concurenței de către alți agenți economici…”.
Oare, nu este evident că atitudinea comună a celor 7 rețele enumerate mai sus, vizează tocmai „ limitarea sau împiedicarea accesului pe piață și a libertății exercitării concurenței” în ceea ce privește produsele firmei mele?
O altă practică a retailerilor care activează pe piața din România, profund incorectă și comună tuturor rețelelor, este refuzul categoric de a discuta cu producătorul prețul de raft al produselor și aplicarea arbitrară a adaosurilor comerciale (atât de mari uneori, încât fac produsele nevandabile). Asta înseamnă utilizarea adaosului comercial ca instrument extrem de eficace în influențarea drastică a volumelor de vânzări ale fiecarui produs.
În această privință, Legea Concurenței prevede la Art. 5, lit. d, următoarele: „ Sunt interzise (….) d) aplicarea, în privința partenerilor comerciali, a unor condiții inegale la prestații echivalente, provocând în acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj în poziția concurențială;”.
Dacă luăm în calcul „componenta preventivă” (termen preluat de pe site-ul instituției) a activității Consiliului Concurenței, nu pot să nu întreb: a verificat vreodata Consiliul Concurenței respectarea Art. 5, lit. d din Legea Concurenței, în retailul alimentar ?
Adică, ni se poate spune dacă tuturor produselor din aceeași categorie alimentară (inclusiv mărcilor proprii ale retailerilor), vândute în același magazin, li se aplică același adaos comercial față de prețul real de achiziție?
Doar asta poate să însemne concurență corectă între produsele din aceeași vitrină. Date fiind cele de mai sus: – Este corect ca accesul oricărui produs către piața deservită de oricare rețea, să fie blocat sau limitat fără ca raportul calitate/preț al acelui produs să fie comparat cu al celorlalte produse aflate pe rafturile respectivei rețele?
– Este corect ca producătorul să nu aibă niciun cuvânt de spus în privința prețurilor de raft ale produselor sale? – Este acesta un mediu concurențial corect și sănătos, care facilitează accesul către consumatori al produselor cu cel mai bun raport calitate/ preț?
Sau dimpotrivă, este un mediu concurențial profund viciat de interese partizane, care lovește la temelie atât dezvoltarea pe baze corecte a producției alimentare, cât și interesul consumatorilor de a avea la dispoziție produse cu cât mai bun raport calitate/preț?
Dacă vă veți întreba cum se poate diferenția calitatea produselor alimentare, răspunsul este extrem de simplu: așa cum, în domeniul textil de exemplu, calitate înaltă înseamnă fibră naturală, iar calitate joasă înseamnă „plastic”, tot la fel, în industria alimentară calitate maxima înseamnă 100% ingrediente naturale și nutritive, iar calitatea joasă înseamnă cel mai mare număr de aditivi.
Această situație absurdă, de neimaginat într-o piață liberă, menită să suprime cele mai oneste afaceri din domeniul producției alimentare, nu afectează doar firma mea, ci multe alte afaceri de talie națională, din același domeniu. Cunosc personal producători români de produse (fără aditivi) din carne, producători români de conserve (fără aditivi) din legume și fructe, producători români de alimente ecologice, cu toții fiind furnizori ai unor produse de cea mai buna calitate și cu toții aflându-se în aceeași situație dramatică și inacceptabilă, în care, ca și noi, nu sunt primiți în retailul modern (sau sunt primiți ca și noi, pe ici-pe colo, doar „de spoială”) și nu sunt lăsați să-și dezvolte produsele de bună calitate pe piața în care produc, adică pe piața din România.
Și asta în condițiile în care rafturile din România abundă de produse alimentare îndoielnice, unele la prețuri mai mari decât ale produselor alimentare de calitate.
O piață liberă, ca și o societate liberă, sunt acelea în care MERITOCRAȚIA este cuvântul de ordine. Dar piața alimentară din România funcționează după model dictatorial, iar exemplele pe care vi le-am dat aici sunt mai mult decât edificatoare. Dacă pentru produse impecabile calitativ și cerute de consumatori (vândute la prețuri mai bune decât multe alte produse fabricate cu aditivi) nu este loc pe rafturi, e limpede că regulile după care funcționează piața noastră, nu sunt cele ale unei piețe libere.
Nicăieri altundeva, în Europa sau în lume, să fii producător în țara ta, nu este un motiv de discriminare, ci dimpotrivă. La finalul scrisorii mele, vă voi adresa domniilor voastre, întrebarea la care marii retaileri refuză sistematic să-mi răspundă: În afară de – produse de cea mai bună calitate (confirmată continuu și de consumatori și nu numai), – prețuri mai mult decât rezonabile (se pot vedea prin comparație în puținele magazine în care suntem, și asta chiar în ciuda adaosurilor comerciale (mari sau pe alocuri, chiar uriașe), – servicii impecabile oferite odată cu produsele, ce alte condiții mai trebuie îndeplinite pentru ca produsele firmei mele să fie așezate pe rafturile tuturor marilor magazine care vând de la import, produse mai scumpe și mai slabe calitativ?
Nădăjduiesc că, spre deosebire de retaileri, dumneavoastră îmi veți răspunde. Dar dacă nu o veți face, eu voi continua să vă întreb, așa cum, după acest demers, voi continua să aduc permanent în atenția instituțiilor și în atenția publica, evoluția acestei situații inacceptabile într-o piață civilizată și mai ales, LIBERĂ.
Cu considerație,
Irina Filip – Administrator Cream Land
