
Nu știm cum se face că aproape toate statele lumii au aplicat aceleași măsuri monetare în perioada de pandemie.
Pentru că firmele au fost închise și oamenii au stat acasă, banii au trebuit să vină de undeva.
Așa că politicienii din toată lumea au luat decizia să printeze bani fără acoperire, care să se ducă în salariile celor angajați la stat și în plata utilităților.
Practic statele lumii s-au finanțat prin inflație. Au mințit poporul că nu trebuie să plătească nimic, dar în realitate au băgat mâna în puterea de cumparare și au luat câți bani și-au dorit.
Acest lucru a dus la creșterea masei monetare, la nivel global, undeva cu 40% , în medie cam peste tot. Sigur ca banii fără acoperire au generat inflație și prețuri mai mari.
Așa se face că s-au printre mulți dolari, euro și chiar lei. Piața financiară globală a fost inundată cu valută.
Așa se face că în plină pandemie, când afacerile erau închise și oamenii stăteau acasă, toți anunțau creștere economică. Evident că cifrele contabile arătau mai bine din moment ce statele creșteau masa monetară, deci ieri erau mai mulți bani decât alaltăieri.
Evident că erau cifre pentru idioți. Producția scădea dar erau mai mulți bani pe piață. Acest lucru nu putea duce decât la o criză globală majora.
Dar lumea este astăzi condusă de idioți care nu mai înțeleg consecințele acțiunilor luate sau nu le pasa de ele.
Dar cum toți au printre cam în același ritm cursul de schimb între valute nu prea s-a modificat, el a rămas la fel.
Așa se face că inflația este cumva legată între state, chiar dacă nu are aceeași valoare peste tot, din moment ce fiecare are condiții economice diferite.
Dar pentru a exista o așa sincronizare este nevoie ca cineva să conceapă reguli și apoi ele să fie aduse la cunoștința politicienilor din toată lumea.
Apoi este nevoie ca fiecare să înțeleagă necesitatea măsurii și să o aplice.
Ori acest lucru nu se putea realiza fără o rețea mondială care leagă statele la nivel de decizie.
Practic cineva a gândit o măsură și toți au aplicat-o fără să comenteze, fără să se opună.
Poate nu este vorba despre un guvern mondial, dar ceva este, ori acel ceva mai degrabă leagă băncile naționale decât clasa politică.