România are bani. Întotdeauna se găsesc fonduri pentru cauze externe, pentru Ucraina, pentru ajutoare internaționale, pentru proiecte globale și ONG-uri cu conexiuni politice. Dar când românii sunt în pericol, când casele le sunt luate de ape, când mor oameni în inundații, președintele Nicușor Dan și Guvernul Bolojan se ascund și invocă lipsa de fonduri.
Inundațiile din nordul Moldovei au provocat un dezastru: peste 470 de gospodării au fost distruse, trei persoane și-au pierdut viața, iar peste 2.500 de oameni au fost direct afectați. În localități precum Broșteni, Neagra, Dârmoxa, Borca sau Poiana Teiului, drumurile au fost rupte, oamenii au fost evacuați cu elicopterul, iar apele au lăsat în urmă noroi, durere și neputință.
Costurile totale pentru refacerea locuințelor și a infrastructurii locale trec de 50 de milioane de euro. O sumă infimă comparativ cu miliardele trimise de România către Ucraina. În doar trei ani, statul român a cheltuit peste 3 miliarde de euro în numele solidarității externe, dar nu poate aloca acum, de urgență, o sumă minimă pentru propriii cetățeni.
Statul român primește fonduri europene pentru calamități, dar banii nu ajung la victime. Se pierd prin bugetele instituțiilor și prin firmele de casă ale partidelor. Apele Române, complet politizate, nu mai investesc în diguri, nu întrețin râurile, nu protejează comunitățile. Totul este haotic și lăsat de izbeliște.
Nicușor Dan și ai lui se feresc de popor. Nu au venit nici în zonele afectate, nu au anunțat nicio măsură serioasă, nu au prezentat niciun plan concret de reconstrucție. Românii primesc doar promisiuni și câteva mii de lei „ajutor”, într-un dispreț crunt față de tragedia trăită.
În fiecare zi vedem dublul standard: generoși cu alții, zgârciți cu ai noștri. Un stat care nu își ajută propriii cetățeni nu mai este un stat național, ci o administrație de carton condusă de cinism și trădare.
