În sesizarea trimisă miercuri către CCR, Renate Weber susține că legea este neclară, nu oferă garanții suficiente în fața riscurilor unor abuzuri din partea autorităților și în plus lasă la latitudinea SRI sau a Guvernului să decidă ce înseamnă „campanii de propagandă sau dezinformare”.
În aceeași zi, directorul executiv al Asociației pentru Tehnologie și Internet, Bogdan Manolea, atrăgea atenția într-un text publicat de Libertatea, că noua lege îl obligă pe un furnizor privat, care are o relație de confidențialitate cu clientul său, „să toarne informații legate de incidente, amenințări, vulnerabilități de securitate către diverse instituții”.
Legea era criticată și de organizația APADOR-CH, care acţionează pentru protecţia drepturilor omului. Aceasta invoca că legea „militarizează întregul spațiu virtual românesc”, dar și faptul că mulți termeni folosiți în lege sunt „neclari”, ceea ce lasă loc „arbitrariului” în aplicare.
Neclaritatea și arbitrariul sunt de altfel și o parte din argumentele invocate marți de Avocatul Poporului în sesizarea sa la CCR. În document, Avocatul Poporului (AV) critică faptul că „legiuitorul (…) nu a identificat în mod riguros subiecții vizați prin reglementările în cauză”, domeniul de aplicare al actului normativ fiind, potrivit textului legii, inclusiv „persoane fizice și juridice care furnizează servicii publice ori de interes public”.
În acest caz, nu există o identificare clară a acestor persoane, astfel încât nu este clar cui se adresează legea, susține AV. Din acest motiv, mai susține instituția, destinatarii legii ar urma să fie stabiliți de Guvern, ceea ce ar permite abuzuri.
Nu există garanții pentru evitarea abuzurilor
„Totodată, limitarea exercițiului unor drepturi ale persoanelor fizice și juridice vizate de actul normativ criticat în considerarea unor drepturi colective și interese publice, ce vizează siguranța națională, rupe justul echilibru care ar trebui să existe între interesele și drepturile individuale, pe de o parte, și cele ale societății pe de altă parte, legea criticată nereglementând garanții suficiente care să permită asigurarea unei protecții eficiente față de riscurile de abuz.”
