Guvernul condus de Ilie Bolojan își ține legea salarizării la secret, iar critica vine chiar din interiorul spectrului politic care ar trebui să discute reforma în mod deschis. Deputatul PSD Adrian Câciu a spus tranșant că „nimeni nu știe ce scrie în proiectul legii”, o formulare care lovește direct în credibilitatea executivului și în felul în care acesta gestionează una dintre cele mai sensibile teme din administrația publică.
Nu vorbim doar despre o întârziere birocratică, ci despre o problemă de transparență cu miză politică evidentă. O lege a salarizării nu este un detaliu tehnic, ci o piesă centrală în relația dintre stat și propriii angajați. Dacă proiectul rămâne opac, atunci reforma riscă să fie percepută ca o decizie scrisă în cerc restrâns, nu ca un exercițiu de guvernare responsabilă.
Criteriile lipsă
Câciu a ridicat și o altă chestiune incomodă: lipsa unor criterii clare de performanță în sectorul public. Aici se vede miza reală. Fără reguli transparente, orice reformă a salarizării poate ajunge să fie doar o redistribuire politică a banilor, nu o reașezare a sistemului pe baze corecte. Guvernul vorbește despre reformă, dar informațiile disponibile nu arată încă cine câștigă, cine pierde și după ce reguli.
În acest punct, problema nu mai este doar una de comunicare. Este una de încredere. Un executiv care cere disciplină bugetară și schimbări dure în administrație nu își permite să lase neclar tocmai proiectul care ar trebui să explice noua ordine a salariilor din sectorul public. Altfel, suspiciunea că reforma este gândită pentru a evita costul politic al unei dezbateri reale devine greu de ignorat.
Adrian Câciu folosește un atac politic direct, dar întrebarea de fond rămâne validă: cum poți cere acceptarea unei legi care nu este văzută de nimeni? În lipsa unui text clar și a unor criterii explicite, Guvernul Bolojan riscă să transforme o reformă necesară într-un nou episod de guvernare opacă, cu efecte serioase asupra funcționarilor, bugetului și încrederii publice.
