Și așa s-a lansat el într-un discurs aburitor, vrând să arate cât este de tranșant: „Au existat derapaje, într-o perioadă, în România. Dacă ne facem în continuare că nu vedem, înseamnă că nu învățăm nimic. Eu sunt un om care are toleranță zero la corupție, cine fură să se ducă la pușcărie. Dar mi se pare corect să am toleranță zero și în ce privește drepturile fundamentale ale oamenilor.”
Vai, dar aceste cuvinte „ne doare”, domnu’ Ciolacu! Și știi de ce? Pentru că, dacă aplicăm logica asta, primul care ar trebui să-și ia valiza, săpunul și periuța, ca să vadă pușcăriuța, ai fi chiar dumneata!
Sau de când ai ajuns la putere ai uitat că ai ditamai dosarul penal la DNA, pentru că ai furat, da, ăsta este cuvântul, ai furat titlul de „luptător cu rol determinant în victoria Revoluției din 1989”?
Cu ce se ocupa Marcel Ciolacu în decembrie 1989, nu știm prea bine, iar dânsul a fost discret în privința asta. Știm doar că se afla la Buzău, avea 22 de ani și era foarte precoce. Atât de precoce încât, potrivit propriilor mărturisiri, n-a pornit revoluția pe 16 decembrie, ca timișorenii, ci pe 14 decembrie, cu două zile mai devreme!
Ce revoluție a făcut el pe 14 decembrie, iarăși nu putem ști! O fi refuzat să mai ducă gunoiul, să-și mai facă patul efect, ca să-l supere pe tac-so, militar de carieră sau să pape untul cu pâine și dulceață, de dimineață? Nu știm, dar cert este că pe când Tokes, Doina Cornea și Dinescu nici nu visau să declanșeze o revoluție, Ciolacu o începuse deja.
Și, ca să vedeți că Marcelică al nostru chiar a fost revoluționar, aflați că pe 22 decembrie 1989 el s-a strecurat în sediul PCR de la Buzău și l-a ocupat, împreună cu alți revoluționari. Deși la Buzău au murit câteva zeci de oameni, majoritatea împușcați fie de soldați neinstruiți, fie de cetățeni care, de bucurie că au primit arme, s-au îmbătat și au început să tragă în cine li se năzărea, domnul Ciolacu n-a fost nici măcar rănit.
Păi se poate, dom Marcelică, așa ceva? Cum să vrei să fii „luptător cu rol determinant” când matale n-ai nicio zgârietură? Trebuia să-ți fi făcut ceva, să te fi dat cu capul de un perete, să te fi tăiat cu forfecuța de unghii, să-ți fi dat cu un ciocan în deget, să te fi rănit cumva, mă-nțelegi? Că vezi cum e – acum nu te crede nimeni că ai luptat vitejește la revoluție și pentru asta ai fost recompensat baban, cu teren arabil, scutiri de taxe, plus o indemnizație lunară de 2.000 de lei.
Ce a făcut, de fapt, domnul Ciolacu? Simplu: a profitat, ca și mulți alți revoluționari de canapea, de „bunăvoința” unor înalți funcționari ai statului român, organizați într-o adevărată mafie, care au acordat certificate de revoluționar cui a vrut și cui n-a vrut. Și așa s-a făcut el revoluționar de Buzău, iar faptul că astăzi se oțărește la jurnaliști și le zice cu năduf „nu-mi faceți o vină că n-am murit la revoluție” nu-l scutește cu nimic de responsabilitate.
Domnul Ciolacu, dacă era revoluționar și român adevărat, dacă era patriot și viteaz ca voievozii de pe vremuri, ar fi zis, cu mândrie: „Am luptat la revoluție, mi-am riscat viața, dar nu vreau un leuț pentru asta! Am făcut-o pentru libertate și pentru democrație!”
În schimb, el ce-a făcut? A primit teren moca de la stat (pe care între timp l-a și vândut și sunt convins că nu l-a vândut pe nasturi!), bașca scutiri de taxe, abonamente gratuite și 2.000 de lei pe lună. Păi dacă nici ăsta nu se numește furt pe față, domnule Ciolacu, ce se mai numește furt?
Dacă ai avea măcar un dram de conștiință, după ce ai scos porumbelul cu „cine fură să meargă la pușcărie”, apăi astăzi de dimineață ar fi trebuit să fii în față la Rahova, cu bagajul făcut, cerându-te singur în celula lui nen-to Dragnea!
Mai bine zi-le adevărul oamenilor, domnul Ciolacu: că nu ești decât un profitor mărunt al revoluției, strecurat, ca atâția alții, în PSD, ca să vă fie bine, și ajuns acum la mila lui Iohannis.
De fapt, asta a fost și înțelegerea subtilă din spatele intrării voastre, a pesediștilor, la guvernare: Iohannis nu asmute procurorii asupra dumitale, să te-ntrebe de dosarul de revoluționar, iar dumneata, domnule Ciolacu, nici măcar nu mai pomenești de suspendarea lui, darămite s-o mai și votezi. Ăsta a fost târgul dintre voi și trebuie să recunosc că ați jucat tare: păi ori sunteți mafioți, ori nu mai sunteți?
