Distribuți acest articol

Aproape 10 miliarde de euro extrag anual din România marile lanțuri de supermaketuri.

Intrarea României în Uniunea Europeană a venit și cu o aparentă bunăstare, însa aceasta a fost construită pe împrumuturi și produse realizate de alte economii naționale.

Companii mari de magazine au găsit în România locul perfect în care să se desfășoare. Politicienii români nu au pus nici o condiție cu privire la modul în care aceste magazine au voie să funcționeze și unde, așa că ele au apărut peste tot, inclusiv în interiorul principalelor orașe.

La acest moment există maxim 10 companii principale prin care se desfășoară astăzi marele comerț cu amănuntul. Acestea s-au extins cu rapiditate, dar funcționează asemenea unor lipitori care extrag sângele economiei naționale.

Practic aceste magazine sunt sonde de extragere a resurselor României, a capitalului financiar.

Anual România pierde peste 10 miliarde de euro datorită acestor companii care refuză să cumpere produse din țară sau să își construiască aici active de producție pentru produsele vândute.

Haideți să vă explicăm mecanismul de sărăcire a populației și de îndatorare a ei și a statului român.

La acest moment datoria României a crescut până la peste 130 de miliarde de euro. Pentru a putea înțelege dimensiunea acesteia bugetul României este de vreo 70 de miliarde de euro iar PIB-ul de peste 200 de miliarde de euro. Practic în 30 de ani am reușit să acumulăm o datorie, din care nu s-au realizat investiții, de două ori bugetul anual de stat.

Din acești bani se puteau realiza cam 30 de reactoare nucleare care să producă energie pentru jumătate din Europa.

Florin Cîțu a condus guvernul ce a îndatorat cel mai mult și fără motiv România și nimeni nu știe ce s-a făcut cu banii.

Revenim la marile lanțuri de magazine: acestea fac anual importuri de aproape 10 miliarde de euro. Aceste importuri se fac în euro, nimeni nu este interesat să vândă pe lei, ori România cumpără euro, nu îi are, sau îi împrumută.

Fiecare român se duce la magazin și cumpără orez, ulei, un televizor sau haine cu lei. Majoritatea produselor sunt de import, deci aduse din Germania, Franța, Italia, Belgia… La sfârșit de lună conturile marilor magazine sunt pline de lei, nu de euro. Ca să reasigure importurile solicită băncilor transformarea acestor sume în euro, dar băncile se uită în propriile active și după astfel de proceduri repetate nu mai au să ofere euro la schimb.

Este momentul la care trebuie luată o decizie importantă: fie cumpără produse din România, căci aici leii au valoare, fie trebuie realizat un împrumut în euro, adică bani ce la un moment dat trebui dați înapoi. În lipsa euro de pe piață ar fi trebui ca soluția firească să fie apariția de produse românești pe piață.

Dar nu se face așa. Chiar aceste mari lanțuri au acasă conturile pline cu euro, așa că economiilor acelor state se oferă chiar ele să ofere acești bani în împrumut. Firesc ar fi ca banca mamă să o împrumute pe cea din România și ea să ofere banii. Dar banca mamă nu vrea să se împrumute singură căci știe că sumele sunt prea mari și la un moment dat totul se va bloca și există riscul să nu mai fie rambursate. Străinii nu vor ca băncile lor să dea banii înapoi ci statul român.

Așa că vor garanții iar acestea nu le poate da decât statul român.

Așa că se duc la cei care conduc statul și le propun să îi împrumute ieftin, cu dobàndă zero, că doar își vor plăti lor banii.

Cei care conduc România nu pricep nimic și iau banii cu care apoi creditează băncile lor, iar băncile schimbă iar leii marilor magazine pe euro. Magazinele folosesc apoi euro ca să facă iar importuri. În acest fel economia României nu vinde nimic, dar datoria crește ca să își vândă străinii pâinea scumpă congelată făcută din grâu ieftin romànesc.

Așa se face în fiecare an și datoria țării crește nejustificat. La acest mecanism trebuie spus STOP deoarece distrugem total economia României. Nu poți să te tot împrumuți pentru că marile magazine refuză să cumpere pâine proaspătă românească.

Îndatorarea țării nu se poate face la nesfârșit, la un moment dat își vor cere bani dați cu rea intenție și noi nu vom avea de unde. Dacă mâine ar trebui să dăm 130 de miliarde de euro înapoi nu am avea acești bani pe piață și nici nu i-am găsi în afară. Ne vor oferi ei soluția: ne vor da puțini euro ca să cumpere hidroelectrica sau centrala nuclera de la Cernavodă, sau Romgaz… Sunt multe active râvnite, dar cedarea lor ar reprezenta o și mai mare problemă căci vor ajunge să ne factureze ei munca noastră și să plece și cu acei bani.


Distribuți acest articol