Colegii din USR, într-o mișcare care ar putea fi interpretată ca o încercare de a da bine în fața electoratului, au început să o laude pe Elena Lasconi, spunând că „are școala vieții”. Ironia este că, în loc să se concentreze pe competențe reale, aleg să glorifice o educație informală care nu aduce niciun plus de valoare.
Aici intră în scenă comparația cu Marcel Ciolacu, care, la rândul său, se mândrește cu o formare similară, având puțin de oferit din punct de vedere academic. Această atitudine sugerează o tendință de a evita responsabilitatea intelectuală și de a îmbrățișa un narativ confortabil despre „experiență de viață”, un termen adesea folosit ca o scuză pentru lipsa unei pregătiri temeinice.
Dar Lasconi nu se oprește aici. A urmat o facultate care nu a fost niciodată acreditată, un detaliu pe care a preferat să-l ascundă. Această alegere subminează nu doar credibilitatea ei, ci și încrederea românilor în politicieni, care ar trebui să fie exemple de transparență și onestitate.
Într-un climat politic în care cetățenii au nevoie de lideri autentici, aceste laude și strategii de imagine nu fac decât să sublinieze un adevăr trist: românii merită mai mult decât retorici goale și promisiuni deșarte. În vremuri de confuzie și neîncredere, transparența devine mai importantă ca niciodată.
Dacă doriți să susțineți acest proiect media independent acum o puteți face. Apăsați aici.
