Totul a început cu lovitura de stat din 22 decembrie, după îndepărtarea lui Ceaușescu și apariția Frontului Salvării Naționale ca organism desemnat să administreze țara până la alegeri. La începutul lui ianuarie 1990, însă, Ion Iliescu și lighioanele scoase din găurile unde se oploșiseră pentru a se feri de mulțime și de schimbare, au transformat FSN în partid politic ignorând propriile promisiuni și în disprețul opoziției, formate din PNL, PNȚ și PSDR.
Aici poate ar fi interesantă o digresiune scurtă. Partidul Social Democrat Român, al lui Sergiu Cunescu, a făcut opoziție comuniștilor și securiștilor lui Ion Iliescu de la bun început. Cunescu a fost însă trădat și a părăsit partidul care s-a predat PDSR-ului lui Iliescu în 2000, și a devenit ulterior PSD-ul lui Năstase, Geoană, Ponta, Dragnea, Dăncilă, iar în zilele noastre sub oblăduirea sinistrului analfabet Marcel Ciolacu. Și Ciolacu a luptat împotriva lui Ceaușescu la revoluție, în Buzău. Are și certificat de revoluționar.
Revenind, deși partidele de opoziție au încercat să i se opună, Iliescu și-a văzut de treabă, România trebuia întoarsă pe drumul dezastruos care încă nu s-a sfârșit și alături de comuniști de eșalon doi și trei și securiști reșapați – mulți dintre ei acum oameni de afaceri – a chemat minerii încă de la demonstrațiile de protest din București din 28 ianuarie 1990. Minerii au devastat sediul PNL în 29 ianuarie și au făcut prăpăd și în Piața Victoriei.
Într-o atmosferă extrem de încordată, care a culminat și cu conflictul interetnic din Târgu Mureș din martie 1990, în aprilie s-a organizat Golaniada, mișcarea de rezistență din Piața Universității, care a rezistat 53 de zile, până la o nouă venire a minerilor, chemați din nou de Ion Iliescu care, ajuns președinte cu o majoritate covârșitoare, îi oprise între timp și accesul regelui Mihai în țară.
Românii își stâlciseră viitorul, pe 20 mai, cu o simplă apăsare de ștampilă. A rămas în istorie ca Duminica Orbului.
Șase morți oficial, câteva zeci, poate o sută neoficial, sute de răniți și o Românie pierdută pentru mulți ani din cursa de refacere după 50 de ani de comunism.
Totul derulat într-o manipulare extraordinară venită din partea TVR și a ziarelor controlate de FSN, printre care cel mai sonor e Adevărul(CTP) și cu aprobarea unei majorități a populației nedumerită, needucată democratic și îndobitocită după frica și învârtelile pentru supraviețuire din ultimele decenii. Evident, minerii erau coordonați de securiștii lui Virgil Măgureanu, șeful noii poliții secrete. Nouă doar ca prezentare. Securitatea a schimbat doar uniforma.
Niciunul dintre oamenii care au făcut prăpăd atunci nu a plătit, deși conștiința oricui a prins acele vremuri și era la o vârstă care-i permitea să raționeze cât de cât, ar trebui să fie încărcată. Nu și a lui Ion Iliescu, Petre Roman sau Virgil Măgureanu. Dosarele Revoluției și Mineriadelor au rămas blocate pe la parchete deși au trecut aproape 33 de ani de la evenimentele însângerate. Noi ceilalți știm și plătim ce a urmat după 13-15 iunie 1990. În fiecare zi.
Statul construit pe crimele de la Revoluție și Mineriadă este blestemat să orbecăie în întuneric. Crima din ziua de Crăciun ne bântuie de 32 de ani. Am ajuns o colonie.
