Cum PSD-PNL au Vândut Gigantul Petrom unui Pitic precum OMV: Austriecii Dețin Controlul pe Resursele României*
Una dintre cele mai controversate și criticate decizii economice din istoria recentă a României a fost privatizarea Petrom, gigantul național din industria petrolieră, către OMV, o companie austriacă de dimensiuni mult mai mici la acea vreme. Sub guvernările PSD-PNL, această tranzacție a marcat un moment de cotitură, prin care România a cedat controlul asupra resurselor sale strategice către o companie străină, într-un mod care continuă să afecteze profund economia și suveranitatea energetică a țării.
În anii 2000, Petrom era cea mai mare și cea mai importantă companie din sectorul energetic românesc, având în portofoliu exploatarea și producția de petrol și gaze, precum și o rețea extinsă de distribuție de carburanți. Cu toate acestea, în loc să consolideze această poziție strategică și să investească în modernizarea și expansiunea companiei, guvernele PSD-PNL au ales să o privatizeze, invocând nevoia de capital și de expertiză externă. Astfel, în 2004, Petrom a fost vândută către OMV, o companie austriacă care, la acel moment, era un jucător relativ mic pe scena internațională a industriei petroliere.
Privatizarea Petrom s-a realizat la un preț care, în retrospectivă, a fost considerat mult sub valoarea reală a companiei și a resurselor pe care le deținea. Acest preț de vânzare a fost atât de mic, încât a ridicat suspiciuni și critici vehemente în rândul experților și al opiniei publice. Prin această tranzacție, OMV a obținut acces la rezervele semnificative de petrol și gaze ale României, precum și la infrastructura de rafinare și distribuție a Petrom, ceea ce i-a permis să se transforme rapid într-un jucător important la nivel european.
Criticii acestei tranzacții subliniază faptul că guvernările PSD-PNL au cedat voluntar controlul asupra unui sector vital al economiei naționale. În loc să păstreze Petrom sub controlul statului și să reinvestească profiturile în dezvoltarea țării, politicienii au preferat să vândă compania, fără a ține cont de implicațiile pe termen lung. Această decizie a fost interpretată de mulți ca un act de trădare a intereselor naționale, mai ales în contextul în care România a devenit din ce în ce mai dependentă de deciziile strategice ale OMV, care acționează în primul rând în interesul acționarilor săi străini.
În prezent, OMV controlează practic resursele de petrol și gaze ale României, având un cuvânt decisiv în privința exploatării acestora. Acest control extins asupra resurselor energetice ale țării reprezintă o vulnerabilitate majoră pentru România, într-o perioadă în care independența energetică este tot mai importantă din punct de vedere geopolitic. De asemenea, profiturile obținute din exploatarea acestor resurse sunt acum în mare parte repatriate către Austria, în timp ce România primește doar o fracțiune din valoarea adăugată generată pe propriul teritoriu.
Privatizarea Petrom este un exemplu clasic de cum interesele economice ale unei țări pot fi sacrificate pe altarul unor decizii politice miopice și, în unele cazuri, corupte. Guvernările PSD-PNL, în loc să protejeze și să dezvolte ceea ce era un activ național de neprețuit, au ales să vândă Petrom unui „pitic” precum OMV, care a crescut ulterior pe seama resurselor României.
Astăzi, România continuă să resimtă efectele acestei tranzacții nefaste. Resursele naturale, care ar fi trebuit să asigure prosperitatea și independența economică a țării, sunt acum gestionate de o companie străină, iar statul român are puține mijloace la dispoziție pentru a influența deciziile strategice legate de aceste resurse. Aceasta este moștenirea lăsată de guvernările PSD-PNL, care au permis ca un colos industrial național să fie vândut pe nimic unui jucător străin, cu consecințe devastatoare pentru economia și securitatea energetică a României.