Așa-zis marile companii străine care activează în România nu au venit aici cu scopul de a construi, de a face autostrăzi. Cele mai multe dintre ele nu dispun de angajați, au venit în România fără finanțare și au un singur scop: să delapideze statul român în judecăți fără de valoare.
Metoda este una extrem de simplă. În primul rând deschizi o companie în România, un banal SRL. Apoi angajați o mână de avocați extrem de scumpi și se face documentația de participare la licitație. Deși nu au oferit prețul cel mai mic se asigură că acei competitori ce au oferit un preț mai bun sunt eliminați prin diverse practici. În acest sens se folosesc 3 metode: telefoanele venite politic din Europa, mituirea sau șantajarea celor din comisie, procese interminabile care au drept scop blocarea procedurii de licitație în cazul în care nu firma este cea care ar câștiga.
După finalizarea licitației în interiorul contractului, pe bază de comision către politicieni, se introduc condiții foarte dure pentru statul român și sume mari de avans. România are în acele contracte numai obligații, nu și drepturi, asta deși cam trebuie să fie invers.
Când se începe execuția angajați nu sunt, utilaje nu sunt, bani nu sunt. Așa că se cere avans la lucrare pentru nimic. Statul român plătește avansul și începe antreprenorul principal să angajaze firme și să le explice ce serioși sunt ei că doar vin din Italia, Germania, Franța, Spania sau nu știu ce mare țară a Europei.
Se începe în forță, utilajele merg, toate par bune. Se face prima factură după avans, subantreprenorii așteaptă neliniștiți deoarece până la acel moment nu au primit nici un ban, totul s-a executat cu fondurile proprii. Încasează marea companie străină banii pe lucrări dar ce să vezi: subantreprenorii nu sunt plătiți. Se caută tot felul de scuze: că nu acum, data viitoare, haideți să vă dau doi lei dar să tragem tare ca să avem o încasare reală. Companiile românești pe post de subantreprenori încep să fie disperate, nu mai au bani de utilaje, de salarii. Nu interesează acest lucru deoarece avocați există și sunt scumpi, decât să plătești muncitorii de pe șantier mai bine le dai țeapă și plătești o mână de avocați.
Cu subantreprenorii neplătiți se mai face o factură, a doua. Se încasează ceva lucrări de la statul român. Armata de avocați începe să critice statul român, să spună că nu se mai descurcă săraca firma cu banii licitați, au apărut lucrări suplimentare deși nu ar fi trebuit să fie așa. Se caută tot felul de motiv să nu se plătească către subantreprenori, toți români: nu ai făcut bine, nu au făcut la termen… Sunt doar pretexte, metoda este una clară, să nu fie românii plătiți căci bani se fac din două surse: se dă țeapă la subantreprenori dar pe de altă parte se dă țeapă și statului român.
Cum banii nu vin lucrările se opresc. Încasările sunt duse în afara României la firma mamă. Încep judecățile și care durează câțiva ani. Aceste firme nu pierd nimic, ele au venit doar să jefuiască România. În câțiva ani și cu greu se reziliază contractele și totul se reia de la capăt, România a dat banii dar autostrăzi nu are.
