Ieri după-amiază un sediu al securității transnistrene a fost atacat cu lansatoare de grenade. Autoritățile nerecunoscute au susținut că există doar pagube materiale, nu și victime umane. Cu toate acestea în regiune au fost auzite sirenele mașinilor de salvare și locul a fost repede izolat.
În această dimineață două obiective de interes militar au fost de asemenea detonate. Este vorba despre două antene foarte puternice de emisie radio. Acestea aveau o importanță atât civilă cât și militară. Undele emise de aceste antene ajungeau chiar până în România și se pare că erau folosite pentru a bruia anumite frecvențe de comunicare militară.
Sigur că în cazul de față vorbim de două intervenții militare punctuale, chirurgicale ce s-au desfășurat pe teritoriul unui stat care oficial nu este implicat sub nici o formă în conflict. Deși regiunea transnistreană nu se află sub controlul Chișinăului aceasta cu siguranță din punct de vedere al dreptului internațional este parte a Republicii Moldova.
Așa se face că orice intervenție militară în regiunea transnistreană reprezintă o intervenție armată pe teritoriul unui stat suveran.
De aici apare o problemă majoră: cine a operat aceste acțiuni și dacă ele s-au făcut cu informarea și cu acordul Chișinăului. Motivațiile cum că Federația Rusă ar fi pus la cale aceste acțiuni sunt lipsite complet de logică. Federația Rusă deține controlul asupra acestei regiuni și acțiunile desfășurate nu au cum să conducă la logica unei intervenții armate în regiune. De altfel, așa cum se vede în Ucraina, Federația Rusă nu pierde timpul cu astfel de detalii, ea acționează punctual și fără a se justifica foarte mult. Interesul național al Federației Ruse este suficient iar calitatea de mare putere armată îi oferă destul de multe posibilități de acțiune.
Pe de cealaltă parte ar fi Ucraina. Pe de o partea aceasta ar fi interesată de amestecarea și altor state în conflict pentru ca apoi să spună: iată, noi v-am atenționat, Federația Rusă nu se va opri la Ucraina, trebuie să acționați mai dur.
Războiul în Ucraina se permanentizează și acest lucru nu este deloc benefic pentru cetățenii țării vecine. Sigur că ei se luptă pentru o independență reală, pentru dreptul lor de a-și câștiga singuri viitorul, dar așa cum au arătat războaiele din ultimii 30 de ani, precum cele din Irak, Serbia, Afganistan, astfel de intervenții armate sunt de durată și în cele din urmă duc la distrugerea aproape totală a statelor pe care ele se desfășoară.
Nu credem că interesul real al Federației Ruse este acela de a determina pe ucrainieni să capituleze sub vreo formă, vedem că nici americanii nu au reușit să determine nici o națiune să capituleze în termeni reali, doar le-au ocupat până când acestea au fost distruse aproape complet.
Revenind, scopul Federației Ruse este de a arăta occidentului că nu glumește când vorbește despre propria zonă de interese și că lumea democratică nu are ce căuta acolo sau are dar numai în condițiile puse de către ei.
Revenind la criza din Republica Moldova este cam evident că vorbim de niște acționi militare punctuale și clare și cel mai probabil că vor mai urma.
Se pune problema însă, în cazul în care ele sunt desfășurate de Ucraina din considerente militare proprii și perfect justificate, oare autoritățile de la Chișinău au fost informate că ele se vor desfășura și dacă da, conducerea centrală și-a dat accordul, a acceptat acest lucru? Cel mai probabil că ne aflăm în această situația căci pare improbabil ca Ucraina să desfășoare acțiuni militare pe teritoriul unui alt stat, posibil partener, fără a informat și a cere acceptul, chiar dacă aceste informații nu sunt prezentate public și vor fi negate. De asemenea dacă ne aflăm în această situație cu siguranță că SUA și alți parteneri, precum România, au fost informați de acțiunile care urmează să fie întreprinse, motiv pentru care nu vedem în nici una din intervenții victime umane deoarece aceasta este o condiție care nici nu trebuie enunțată pentru a fi respectată.
Este foarte probabil ca aceste intervenții să devină o constantă în condițiile în care SUA susține intens Ucraina în efortul său de război, ba chiar putem spune că SUA se află într-un conflict militar deschis cu Federația Rusă însă acest conflict se duce pe teritoriul altui stat și cu resursele umane ale statului în cauză.
Distrugerile din Ucraina sunt deja de ordinul a zeci de miliarde de euro, ceea ce astăzi se distruge nu se va putea reface nici în următorii 10 ani.
Pe de altă parte prin numărul de victime civile dar și militare, pare cumva evident că la modul general armata rusă nu are dispoziție să tragă în populația civilă deoarece dacă ar fi fost un astfel de război atunci cu siguranță am fi avut poate mii sau zeci de mii de morți zilnic și mai ales în rândul populației civile. Acest lucru nu scuză sub nici o formă agresiunea rusă din Ucraina ci doar prezintă o realitate ușor diferită față de propaganda oficială de război.
De altfel devine mai important acum nu să asculți ceea ce spun diverși factori politici ci să te uiți la ceea ce ei fac. În Europa o singură națiune le domină tehnologic și economic pe celelalte, este vorba despre Germania. România nu prea are ce să inventeze, nu avem specialiști ca să facem acest lucru, iar de factorul politic nici nu mai are rost să discutăm. Tocmai de aceea este cel mai bine să fim limitați în declarații spre deloc, iar acțiunile noastre să fie mai mult ghidate de modul de acțiune al Germaniei, Franței și Marii Britanii și mai puțin SUA care are în anumite puncte interese divergente și de cele mai multe ori economice. Ori ce putem vedea este că statele europene critică mult însă sunt reținute în a aplica sancțiuni deoarece acestea le-ar afecta mai mult pe ele decât pe ruși.
