Analiza recentelor ieșiri publice ale europarlamentarului AUR, Adrian Axinia, relevă o discrepanță majoră între responsabilitățile funcției pe care o ocupă și rigoarea discursului său politic. Calitatea de membru al Parlamentului European impune un anumit standard de probitate: reprezentarea intereselor statului român pe baza unor date concrete, nu prin propagarea unor fake-news-uri lipsite de fundament faptic, menite doar să genereze capital electoral.
Într-o postare recentă pe rețelele sociale, referitoare la învestirea noului Guvern, Adrian Axinia a lansat o acuzație de o gravitate instituțională excepțională: afirmația că România va avea un guvern „condus de la Paris” și că deciziile se iau în favoarea unor interese franceze sau germane.
Problema fundamentală a acestui discurs nu este critica politică – firească într-o democrație – ci absența totală a dovezilor. Când un demnitar euruopean, remunerat cu zeci de mii de euro pe lună din bugetul cetățenilor europeni pentru a ne reprezenta extern, afirmă public că țara sa este condusă din afara granițelor, fără a oferi niciun document, nicio probă sau măcar un argument logic demonstrabil, el vulnerabilizează direct imaginea și credibilitatea României pe plan internațional.
Mai mult, discursul alunecă rapid din zona analizei politice în cea a speculațiilor apocaliptice. „Nu vreau să vă mint, așa că vă spun în față: nimic bun nu se va întâmpla în România în următoarea perioadă”, susține europarlamentarul.
A te hazarda în predicții absolute despre un dezastru iminent, prezentând scenarii de viitor drept certitudini, este o eroare logică evidentă. Nu poți pretinde că faci o analiză serioasă a viitorului economic al țării atâta timp cât nu prezinți indicatori, ci te bazezi exclusiv pe manipularea sentimentului de frică al publicului.
Acest comportament discursiv devine și mai problematic atunci când este pus în contrast cu deciziile politice interne ale domnului Axinia. Dublul standard este evident. Pe de o parte, manifestă o vigilență extremă față de presupuse „trădări” și „stăpâni străini” imaginari. Pe de altă parte, în fața unor derapaje reale și grave din interiorul propriului partid, alege tăcerea și complicitatea politică.
Este de notorietate publică scandalul recent în care cofondatorul AUR, Marius Lulea, a sesizat organele de poliție acuzând acte de teroare psihologică și intimidare (inclusiv lăsarea unor capete de animale la domiciliu și la sediul firmei sale).
În contextul acestui conflict deschis între Lulea și președintele partidului, George Simion, Adrian Axinia a ales să se alinieze fără rezerve în spatele liderului formațiunii.
Pentru a înțelege pe deplin dimensiunea acestei ipocrizii, trebuie privit dincolo de simpla disciplină de partid, direct la caracterul demnitarului. Cei care cunosc istoria relațiilor dintre Adrian Axinia și Marius Lulea știu exact cine este, de fapt, adevăratul trădător în această ecuație politică. Cei doi nu sunt doar asociați de conjunctură, ci prieteni vechi, apropiați încă din anii de facultate. Cu toate acestea, în momentul în care prietenul său de o viață a devenit ținta unui asalt de tip mafiot în interiorul AUR, Axinia a ales să privească în altă parte și să se alinieze docil în spatele lui George Simion.
Să îți abandonezi un camarad vechi aflat în dificultate și să validezi prin tăcere o campanie de teroare, totul doar pentru a-ți securiza funcția de la Bruxelles și privilegiile financiare aferente, reprezintă un act de trădare totală.
Așadar, când Axinia scrie astăzi pe Facebook că are „mâinile curate și conștiința împăcată”, cei care îi cunosc parcursul știu prea bine realitatea: și-a vândut pur și simplu sufletul pentru un mandat european.
