România mai pierde până la 100 de milioane de euro din PNRR, după ce alte 770 de milioane de euro se duc pe legea salarizării. Ilie Bolojan a spus că luni este ziua în care planul se închide pentru România și a susținut că guvernul pe care îl reprezintă „n-are nicio responsabilitate”.
Mesajul e dur, dar și incomod. Când sumele ratate se adună, discuția nu mai poate fi ținută în registrul obișnuit al scuzelor tehnice. Fie că vorbim de întârziere, blocaj sau lipsă de coordonare, efectul este același: bani europeni pierduți și o nouă presiune pe bugetul deja fragil.
Declarația lui Bolojan mută însă și mai mult accentul pe jocul politic din jurul PNRR. Dacă guvernul demis afirmă că nu poartă răspunderea, rămâne de clarificat cine a ratat, de fapt, finalizarea jaloanelor și cine a lăsat România să ajungă din nou în poziția de a explica pierderi în loc să livreze rezultate.
În același timp, episodul arată o problemă mai veche: fondurile europene, prezentate mereu drept prioritate națională, ajung tratate ca instrument de imagine, nu ca test de guvernare. Iar când nota de plată vine, fiecare încearcă să o paseze mai departe.
Miza politică este simplă și severă: România pierde bani, iar clasa politică încearcă din nou să împartă vina în loc să explice eșecul. În astfel de momente, discursul despre reformă sună bine doar până la următorul milion pierdut.
