Europarlamentarul AUR Gheorghe Piperea îl acuză pe Radu Miruță că minimalizează banii alocați de România pentru sprijinirea Ucrainei, după ce ministrul Apărării a afirmat că efortul financiar ar reprezenta mai puțin de doi euro pe lună pentru fiecare român.
Miruță a susținut că datele sunt publice și că dificultățile economice ale României nu sunt provocate de ajutorul acordat Kievului, ci de risipa și furtul banilor publici din ultimele decenii. În replică, Piperea afirmă că nu poate exista un calcul credibil atât timp cât o parte importantă a sprijinului militar rămâne secretizată.
Disputa scoate la suprafață o problemă pe care autoritățile au refuzat ani întregi să o rezolve: românii nu au primit o situație oficială, completă și ușor de verificat a tuturor cheltuielilor făcute pentru Ucraina.
Miruță vorbește despre mai puțin de doi euro pe lună pentru fiecare român
Radu Miruță a declarat că sprijinul pentru Ucraina costă mai puțin de doi euro lunar pentru fiecare cetățean român. El a susținut că Ministerul Finanțelor a oferit deja date oficiale și că acestea ar demonstra că ajutorul extern nu este cauza problemelor bugetare ale României.
Ministrul a mai afirmat că România trebuie să țină războiul cât mai departe de propriile granițe și că sprijinirea Ucrainei reprezintă o investiție în securitatea națională.
În cazul contribuției de 50 de milioane de euro anunțate prin mecanismul PURL, Miruță a explicat că banii nu sunt transferați direct guvernului ucrainean. Ei ajung într-un mecanism coordonat prin NATO, iar Statele Unite furnizează ulterior echipamente militare Ucrainei.
Această explicație clarifică traseul unei contribuții punctuale. Nu oferă însă automat răspunsul privind costul total acumulat din februarie 2022 până în prezent.
Piperea cere socoteală, dar își construiește propriile calcule din estimări
Gheorghe Piperea susține că cifra avansată de Miruță este o „mare minciună” prezentată drept adevăr oficial. Europarlamentarul afirmă că valoarea reală ar putea fi de patru, opt sau chiar 50 de euro „de căciulă”, în funcție de cheltuielile incluse.
Problema este că nici aceste cifre nu provin dintr-un bilanț oficial complet.
Piperea invocă rezoluția Parlamentului European prin care statele membre UE și aliații NATO erau îndemnați să aloce anual cel puțin 0,25% din PIB pentru sprijinul militar acordat Ucrainei.
Documentul nu constata însă că România oferise deja anual această sumă. Procentul de 0,25% reprezenta o solicitare și o țintă politică pentru viitor, nu o evidență a plăților efectiv realizate de fiecare stat.
Prin urmare, calculul lui Piperea potrivit căruia România ar fi acordat automat cel puțin 900 de milioane de euro pe an nu poate fi demonstrat doar prin citarea acelei rezoluții.
Consiliul Fiscal a estimat un sprijin total de 1,5 miliarde de euro
Cel mai important document public disponibil este răspunsul transmis de Consiliul Fiscal lui Gheorghe Piperea în septembrie 2025.
Potrivit instituției, o analiză realizată pe baza datelor Comisiei Europene și ale Institutului Kiel a estimat sprijinul oferit de România Ucrainei, între februarie 2022 și iunie 2025, la aproximativ 1,5 miliarde de euro.
Suma includea sprijin militar, financiar și umanitar și reprezenta o medie anuală de aproximativ 0,2% din PIB. Consiliul Fiscal a precizat însă că în bugetul public nu există o poziție distinctă pentru întreaga asistență internațională și că sprijinul pentru Ucraina fusese secretizat printr-o decizie a CSAT.
Cifra de 1,5 miliarde de euro este, așadar, cea mai solidă estimare publică existentă. Nu este însă același lucru cu o situație contabilă exhaustivă, prezentată de Guvern pe categorii și ani.
Cifra de 3,5% din PIB nu înseamnă 12 miliarde de euro dați anual Ucrainei
Piperea invocă și o declarație făcută de fostul premier Marcel Ciolacu, care vorbise despre un impact de 3,5% din PIB. Europarlamentarul transformă procentul într-o posibilă cheltuială anuală de aproximativ 12 miliarde de euro pentru Ucraina.
Consiliul Fiscal a avertizat însă explicit că cifra de 3,5% nu a putut fi coroborată cu alte date.
Mai mult, există o diferență esențială între ajutorul direct oferit Ucrainei și efectele economice generale ale războiului: inflația, creșterea prețurilor la energie, perturbarea comerțului, cheltuielile suplimentare pentru apărare și încetinirea economiei.
Aceste costuri pot afecta România, dar nu pot fi prezentate automat drept bani transferați Kievului.
A amesteca ajutorul militar direct cu inflația, criza energetică și întregul buget al apărării produce o cifră spectaculoasă, dar nu una contabilă.
Costul sistemului Patriot este prezentat fără context
Piperea afirmă că sistemul Patriot donat Ucrainei ar fi costat aproximativ două miliarde de dolari.
România nu a donat însă întregul program Patriot cumpărat de la Statele Unite, ci un sistem dintr-un pachet mai larg de șapte sisteme contractate. Valoarea întregului program românesc și valoarea exactă a sistemului donat nu sunt același lucru.
În plus, autoritățile au anunțat mecanisme pentru înlocuirea capacității cedate. Prin urmare, prezentarea întregii valori a programului drept cost al unei singure donații poate induce publicul în eroare.
Aceasta nu înseamnă că donația a fost gratuită sau lipsită de impact. Înseamnă doar că suma trebuie calculată și explicată corect.
Cinci miliarde de euro pentru refugiați reprezintă o altă cifră controversată
Piperea afirmă că România ar fi cheltuit cinci miliarde de euro pentru refugiații ucraineni și că banii nu ar fi fost compensați de Uniunea Europeană.
O asemenea sumă necesită însă o defalcare clară: cazare, hrană, educație, sănătate, transport, programe europene, fonduri rambursate și contribuții suportate efectiv din bugetul național.
Fără această separare, cifra nu poate fi adăugată pur și simplu peste ajutorul militar și financiar calculat de Institutul Kiel. Există riscul ca anumite costuri să fie numărate de două ori sau ca fondurile europene să fie prezentate drept cheltuieli suportate integral de România.
Piperea are dreptul să ceară documentele. Dar, până când acestea sunt publicate, o estimare nu trebuie prezentată drept verdict.
Secretizarea a creat terenul ideal pentru propagandă
Problema centrală nu este dacă Miruță sau Piperea câștigă disputa de pe Facebook. Problema este că statul român a permis apariția acestei dispute prin propria lipsă de transparență.
Atunci când Guvernul nu publică o valoare totală, apar inevitabil două tabere. Una încearcă să reducă totul la „mai puțin de doi euro”, iar cealaltă adună fiecare cost indirect până ajunge la zeci de miliarde.
Ambele abordări riscă să manipuleze.
Miruță ar trebui să prezinte perioada exactă, suma totală folosită în calcul și categoriile de ajutor incluse. Expresia „doi euro pe lună” este lipsită de valoare dacă nu știm dacă se referă la o singură contribuție, la un an bugetar sau la întreaga perioadă începută în februarie 2022.
Piperea, la rândul său, trebuie să distingă între bani transferați, echipamente donate, cheltuieli pentru refugiați și impactul economic general al războiului.
Românii au dreptul la cifre, nu la sloganuri
Sprijinirea Ucrainei este o decizie strategică majoră, cu implicații militare, economice și politice. Tocmai de aceea, ea nu poate fi redusă nici la sloganul liniștitor al celor „doi euro”, nici la presupuneri de 12 miliarde de euro anual.
Românii trebuie să afle cât s-a cheltuit, în ce perioadă, prin ce instituții și ce parte din bani a fost recuperată din fonduri europene sau prin mecanismele NATO.
Informațiile militare sensibile pot rămâne protejate fără ca valoarea financiară totală să fie ascunsă. Chiar Radu Miruță a admis anterior că suma cumulată ar putea fi publicată dacă acest lucru nu produce consecințe strategice negative.
Până la apariția unui raport oficial complet, nici Miruță nu poate pretinde că a închis discuția cu o împărțire pe cap de locuitor, iar Piperea nu poate transforma fiecare ipoteză într-o certitudine.
Într-un stat responsabil, bugetul nu se explică prin postări indignate. Se explică prin documente, cifre verificabile și asumare publică.
