Curtea Constituțională dezbate astăzi sesizările depuse împotriva noii Legi a integrității, o piesă importantă din arhitectura ANI și din angajamentele României privind transparența publică. Miza nu este una tehnică, ci politică: cât de departe poate merge statul în controlul averilor și al compatibilităților fără să treacă linia constituțională.
Actul normativ a fost atacat de parlamentari USR și PNL, iar președintele Nicușor Dan a depus, la rândul său, o sesizare la CCR. Contestarea vizează mai ales prevederile care aduc în discuție declarațiile de avere ale partenerilor și modul în care sunt reglementate mandatele aleșilor. Cu alte cuvinte, exact zona în care integritatea publică și dreptul la viață privată se ciocnesc cel mai direct.
Faptul că legea ajunge la Curte după o acțiune comună a unor partide care, teoretic, se revendică din zona reformei spune mult despre fragilitatea consensului pe tema integrității. Când chiar susținătorii discursului anti-corupție se opresc în fața propriilor limite politice și juridice, devine limpede că miza nu este doar curățarea sistemului, ci și controlul regulilor după care acesta funcționează.
Pe de o parte, susținătorii unei legi mai dure vorbesc despre nevoia de transparență reală și despre o verificare mai riguroasă a intereselor din jurul aleșilor. Pe de altă parte, contestatarii spun că unele prevederi pot depăși cadrul constituțional și pot crea obligații excesive sau neclare. Deocamdată, rămâne de clarificat unde se termină controlul legitim și unde începe excesul legislativ.
Verdictul CCR va conta dincolo de textul legii. El va arăta dacă România merge spre reguli mai stricte de integritate sau dacă, încă o dată, reforma se împiedică în propriile ambiții și în calculele partidelor care o invocă, dar nu reușesc să o ducă până la capăt.
