UDMR nu închide deloc scenariul Sorin Grindeanu la Palatul Victoria, dar nici nu îl asumă acum. Kelemen Hunor spune că formațiunea ar putea lua în calcul o astfel de susținere, însă doar după ce președintele Nicușor Dan va face nominalizarea pentru funcția de premier.
Până atunci, mesajul oficial rămâne unul de așteptare și de poziționare prudentă. UDMR își menține propria propunere, pe Siegfried Mureșan, și vrea să vadă în ce direcție merge șeful statului în formarea Executivului. Declarația lui Hunor arată mai mult decât o simplă rezervă de protocol: partidul își păstrează spațiul de manevră și refuză să se lege din timp de un nume care poate deveni moneda principală a negocierilor.
Formula folosită de liderul UDMR, „În politică vrei, nu vrei, contează și mărimea”, spune mult despre logica reală a discuțiilor. Nu programul sau principiile par să fie centrul negocierii, ci raportul de forțe. Într-o astfel de fază, fiecare partid își calibrează poziția în funcție de cine are greutatea necesară să construiască majoritatea și cine poate influența împărțirea puterii.
Miza este limpede: formarea Guvernului nu se joacă doar între președinte și partidele mari, ci și la nivelul formațiunilor care pot înclina balanța. Pentru UDMR, refuzul unei închideri premature este o formă de protecție politică. Pentru ceilalți actori, declarația lui Kelemen Hunor confirmă că negocierile sunt departe de a fi tranșate și că numele premierului va depinde, încă o dată, de aritmetică și compromis, nu de o linie clară asumata public.
Într-o asemenea ecuație, tăcerea sau ambiguitatea spun la fel de mult ca o susținere explicită. Iar tocmai această așteptare calculată arată cât de fragilă rămâne, de fapt, construcția politică a viitorului Guvern.
