Premierul demis Ilie Bolojan a încercat să explice creșterea prețurilor la motorină și benzină printr-un lanț de cauze care țin, în principal, de aprovizionare. Potrivit acestuia, una dintre problemele majore este traficul feroviar tot mai încărcat spre litoral, pe fondul lucrărilor la calea ferată.
Formularea este, politic, mai mult decât o simplă explicație tehnică. Când Guvernul ajunge să vorbească despre scumpirea carburanților prin blocaje de transport și prin presiunea sezonului estival, mesajul transmis publicului este unul de control limitat asupra situației. Nu piața, nu statul, ci o combinație de infrastructură slabă și capacitate de livrare tensionată pare să dicteze costurile din pompă.
Problema de fond este alta: românii resimt imediat aceste scumpiri, dar din explicațiile oferite nu reiese încă o soluție clară. Dacă dificultățile de aprovizionare sunt reale, atunci ele arată o vulnerabilitate veche a sistemului logistic și a infrastructurii de transport. Dacă nu sunt gestionate din timp, astfel de blocaje se traduc rapid în prețuri mai mari pentru cetățeni și într-o presiune suplimentară asupra economiei.
În același timp, discursul premierului demis împinge responsabilitatea spre factori tehnici și sezonieri, nu spre decizii politice. Asta poate fi comod pentru putere, dar nu rezolvă nimic. Când infrastructura nu face față, când transportul se încurcă și când aprovizionarea devine fragilă, costul final ajunge tot la consumator.
Miza politică este tocmai aceasta: cine își asumă efectele concrete ale unei piețe care se scumpește și ale unui stat care pare să reacționeze târziu? În lipsa unor măsuri clare, explicațiile rămân doar o formă de administrare a nemulțumirii publice, nu o soluție la problemă.
