Sorin Grindeanu a dus disputa politică din jurul formării Guvernului într-o zonă și mai tensionată, acuzând tabăra USR-PNL că blochează negocierile pentru a-l menține pe Ilie Bolojan la Palatul Victoria până în 2028. Mesajul transmis la Antena 3 CNN nu vorbește doar despre un nume, ci despre o luptă pentru controlul puterii executive, purtată pe fondul unei crize guvernamentale care deja s-a prelungit periculos.
Potrivit liderului social-democrat, refuzul de a ajunge la un acord pentru învestirea unui nou cabinet nu are o explicație tehnică, ci una politică: păstrarea lui Bolojan în poziția de premier. Dacă această interpretare este corectă, atunci miza nu mai este stabilitatea, ci prelungirea unei formule de putere pe care o susțin USR și PNL, chiar și cu prețul blocajului instituțional.
Grindeanu descrie astfel o scenă politică în care partidele nu mai negociază pentru a debloca guvernarea, ci pentru a-și conserva pozițiile. Iar aici apare adevărata problemă: când majoritățile se construiesc sau se refuză în jurul unui singur om, nu în jurul unui program, electoratul rămâne doar spectator la un joc de orgolii și calcule.
În fundal, însă, stă o întrebare mai apăsată: cine își asumă costul acestei crize? Faptul că nu există încă un acord clar, iar scena politică rămâne în tensiune, arată că miza internă a partidelor a ajuns să cântărească mai mult decât nevoia de predictibilitate pentru guvernare. Într-un asemenea blocaj, fiecare zi în plus slăbește autoritatea executivului și împinge responsabilitatea dintr-o tabără în alta.
Declarația lui Grindeanu confirmă un lucru simplu și incomod: negocierile nu se poartă doar despre cine conduce Guvernul, ci despre cine controlează ritmul politic al României. Iar când acest răspuns întârzie, nu partidele plătesc primele nota de plată, ci instituțiile și cetățenii.
