Radu Miruță, ministrul Apărării, a ajuns într-o situație greu de explicat public după ce a recunoscut, într-o emisiune televizată, că nu știe cine sunt toți oamenii care au negociat programul SAFE și contractele uriașe discutate la nivel guvernamental.
Declarația vine în contextul unor negocieri și programe de miliarde de euro legate de apărare și achiziții strategice.
Momentul care a stârnit controverse a fost răspunsul sincer al ministrului:
„Nu îi știu cum îi cheamă”.
Miliarde negociate, dar oamenii de la masă nu sunt cunoscuți
În timpul discuției televizate, lui Radu Miruță i-a fost prezentată o fotografie cu participanții la grupul de lucru care a discutat programul SAFE și diferite componente strategice de apărare.
Ministrul a recunoscut că nu îi cunoaște pe toți cei prezenți și că nu știe numele tuturor reprezentanților ministerelor implicați în negocieri.
Problema ridicată imediat în spațiul public este simplă:
cum poți garanta transparența și controlul unor programe de miliarde dacă ministrul spune că nici măcar nu îi cunoaște pe toți cei implicați în negocieri?
„Nu este adevărat că am negociat eu 6 miliarde”
După ce realizatoarea emisiunii i-a reproșat că a stat la aceeași masă cu oamenii implicați în negocieri de miliarde de euro, ministrul a încercat să se delimiteze și a spus că nu este adevărat că el ar fi negociat personal respectivele sume.
Astfel, imaginea transmisă public devine și mai confuză:
- există grupuri de lucru;
- există decizii strategice;
- există contracte uriașe;
- dar responsabilitatea concretă pare împărțită și neclară.
SAFE și Rheinmetall: „Nu știu cine a decis”
Situația a devenit și mai complicată când ministrul a fost întrebat cine a negociat și cine a decis contractul cu Rheinmetall.
În locul unui răspuns clar, au urmat explicații birocratice despre:
- grupuri de lucru;
- semnături instituționale;
- Cancelaria premierului;
- și proceduri administrative.
Cu alte cuvinte, nimeni nu pare să își asume direct decizia finală pentru sume de miliarde de euro.
„Arătați-mi o ofertă mai bună”
În fața întrebărilor insistente despre cine a negociat efectiv prețurile, Radu Miruță a schimbat direcția și a spus că important este faptul că nu ar exista oferte mai avantajoase.
Doar că întrebarea principală a rămas fără răspuns:
cine sunt oamenii care au negociat și cine își asumă concret aceste decizii?
Haos administrativ sau lipsă de control?
Episodul ridică probleme serioase despre modul în care sunt gestionate programele strategice de apărare în România.
Criticii spun că scena descrie perfect:
- lipsa de transparență;
- responsabilitatea difuză;
- și birocratizarea excesivă a deciziilor uriașe luate pe bani publici.
În locul unei structuri clare de răspundere, publicul vede miniștri care:
- nu cunosc toți participanții;
- nu indică direct cine negociază;
- și evită asumarea explicită a deciziilor.
România cumpără armament de miliarde, dar nimeni nu răspunde clar
Într-un context regional tensionat și cu bugete uriașe alocate apărării, declarațiile ministrului Apărării provoacă inevitabil întrebări despre controlul real asupra acestor programe.
Pentru mulți români, imaginea devine greu de ignorat:
statul vorbește despre securitate strategică și miliarde de euro, dar ministrul recunoaște public că nu știe nici măcar cum îi cheamă pe toți cei implicați în negocieri.
