Președintele Nicușor Dan a criticat public partidele din Coaliția de guvernare pentru conflictele permanente dintre ele, remarcând că „se atacă între ele și nu spun niciun cuvânt despre Opoziție”. Declarația, deși aparent lucidă, trădează o problemă mai profundă: confuzia dintre critică și responsabilitate politică.
Pe de o parte, șeful statului se declară deranjat de lipsa de coerență a Coaliției. Pe de altă parte, minimizează conflictele reale, afirmând că „una peste alta, mergem înainte”. Această ambiguitate transmite un mesaj dublu: publicul este invitat să ignore tensiunile, iar partidele sunt încurajate să continue jocul intern al responsabilității pasate.
Critica adusă PSD pentru votul unei moțiuni simple este relevantă, dar incompletă. Problema nu este doar protocolul Coaliției, ci golirea de conținut a controlului parlamentar, atunci când voturile nu mai au consecințe politice.
În lipsa unei poziții ferme, rolul prezidențial riscă să se transforme din mediator în garant al stagnării. Iar într-un context economic și social fragil, acest tip de echilibru artificial nu face decât să prelungească blocajul.
