În timp ce România se luptă cu probleme economice, instituții blocate și miniștri care se schimbă mai des decât prognoza meteo, președintele Nicușor Dan găsește o nouă prioritate națională: un „centru de comandă” pentru monitorizarea informațiilor. O inițiativă prezentată solemn, de parcă ar fi vorba de o agenție spațială, nu de un birou care scanează internetul.
„Rolul președintelui este foarte important” – evident, cine altcineva să vegheze la adevăr?
Într-un interviu care părea mai degrabă trailerul unei distopii cu buget redus, șeful statului a anunțat că structura de monitorizare ar putea fi gata în vara lui 2026. Nimeni nu a explicat clar ce face acest „centru”, cine îl controlează sau cum va decide ce e fake news și ce nu.
Dar președintele insistă: „rolul meu este foarte important”.
E drept, orice proiect care reglementează informația devine dintr-odată foarte „important”.
Nicușor Dan: „Nu am văzut interferență rusă” — tot președintele care promitea desecretizări epocale
În același interviu, Nicușor Dan a declarat candid că, în șase luni de mandat, nu a observat niciun fel de influență rusească în deciziile statului.
Interesant, având în vedere că întreaga sa campanie s-a bazat pe avertismente privind ingerințele străine și pe promisiunea că va desecretiza raportul despre anularea alegerilor.
Șase luni mai târziu, promisiunea e la sertar, iar raportul este o legendă urbană. Întrebat când îl publică, președintele a oferit răspunsul clasic al politicianului care nu vrea să răspundă:
„detalii tehnice”… „vreau să fie convingător”… „nu pot da un termen”.
În traducere liberă: „nu știm, nu putem sau nu vrem – reveniți mai târziu”.
Moșteanu, apărătorul libertății: închidem conturi, televiziuni și ce mai trebuie
Ca un preludiu al inițiativei prezidențiale, fostul ministru al Apărării, Ionuț Moșteanu, sugerase înainte de demisie că, pentru „curățenia spațiului public”, ar trebui închise conturile de social media și televiziunile care transmit informații false.
O declarație care ar fi sunat perfect într-o țară fără democrație, dar care la noi a trecut aproape firesc, ca o recomandare la cumpărături.
„Când vom putea controla spațiul public, o vom face”.
Formularea te duce cu gândul la un mare plan de igienizare ideologică, nu la o democrație „funcțională”.
Un stat care nu știe să explice, dar vrea să filtreze tot
În loc să ofere transparență privind raportul alegerilor, să clarifice mecanismele de securitate sau să comunice mai eficient, puterea pare mai preocupată să creeze structuri care decid ce e adevărat și ce nu.
Iar istoria ne-a arătat mereu:
când statul devine arbitru al adevărului, libertatea devine o opțiune negociabilă.
România se îndreaptă încet, dar sigur, spre o zonă gri, în care „centre de comandă” decid ce avem voie să citim, iar foști miniștri explică relaxat că vor „închide conturi și televiziuni” — totul, desigur, pentru binele nostru.
