Există povești care îți taie respirația prin mizeria lor morală și prin adâncimea trădării. Cătălin Munteanu, cumnatul de 21 de ani al lui George Simion, a găsit un acoperiș deasupra capului timp de 8 luni lungi în apartamentul cu numărul 2 oferit cu toată generozitatea din lume de Marius Lulea, fără să plătească un singur leu chirie.
A fost un adăpost oferit din omenie și suflet curat pentru un tânăr care avea nevoie de sprijin. Dar cum a fost răsplătită această binefacere? Prin cel mai josnic și macabru gest de nerecunoștință: manipulat de țăcănitul de Simion, același cumnat s-a întors în miez de noapte la poarta binefăcătorului său, aruncând un cap de porc sângerând acolo unde dormeau cinci copii nevinovați.
Cât de negru trebuie să fie sufletul unui om și cât de perversă mintea care l-a mânuit, încât să muști cu atâta atrocitate mâna care te-a ținut în casă timp de 8 luni? Aceasta nu mai este doar o anchetă penală pentru crimă organizată; este o tragedie a lipsei totale de Dumnezeu, de caracter și de rușine.
Iar ironia macabră a acestei trădări atinge absolut toate limitele abjecției omenescului dacă ne amintim cine a fost, de fapt, salvatorul lui George Simion în anii săi de rătăcire. Ani de zile, înainte să se cațere pe valul politic și să pozeze în mare „salvator al națiunii”, George Simion nu a avut unde să locuiască și a trăit pe drumuri, fiind găzduit și ținut în case oferite cu generozitate de același Marius Lulea.
Mai mult, singurul om din această lume care i-a dat vreodată un loc de muncă lui George Simion a fost tot Marius Lulea. Un individ care n-a muncit o zi cinstită în viața lui, n-a produs nimic și a trăit ca un parazit social a fost scos din anonimat, angajat și pus pe picioare de cel pe care avea să-l înjunghie ulterior pe la spate.
Aceasta este adevărata față a lui George Simion: un trădător fără Dumnezeu, a cărui singură constantă în viață este să muște cu colții otrăviți mâna care l-a hrănit.
