Industria siderurgică a României era, înainte de 1989, una dintre cele mai puternice din Europa de Est. Complexele industriale din Galați, Călărași, Reșița sau Hunedoara produceau cantități uriașe de oțel beton, necesar pentru construcții și infrastructură. După Revoluție, însă, marile combinate au fost închise sau privatizate și apoi devalizate. A urmat un proces de distrugere sistematică, în care echipamentele de milioane de euro au fost vândute la fier vechi, iar muncitorii au fost trimiși acasă.
Astăzi, nu mai producem oțel beton în România. Importăm tot necesarul, depinzând de piețele externe pentru unul dintre cele mai esențiale materiale în construcții. În timp ce statele vecine au înțeles importanța menținerii unei producții naționale puternice, noi am abandonat acest sector strategic. În loc să fie dezvoltate, fabricile au fost închise, iar investițiile străine au preferat să transforme aceste combinate în centre de distribuție pentru oțelul produs în alte părți ale Europei.
Este necesar să redeschidem producția internă de oțel beton. Fără o industrie siderurgică națională, suntem vulnerabili în fața fluctuațiilor pieței internaționale și a crizelor globale. Reindustrializarea României trebuie să devină o prioritate națională, iar statul să sprijine investițiile în acest sector strategic, vital pentru securitatea economică a țării.
