Guvernele României de după 1990 au cedat active importante ale statului sub forma unor privatizări frauduloase.
Scopul acestor privatizări, cel oficial, era să se transfere proprietatea producției din zona de stat către cea privată. Scopul privatizărilor era clar menționat în contract: continuarea producției și investiții în Tehnologii Moderne.
Dar nu a fost așa, iar politicienii știau de atunci că nu despre producție este vorba.
Cei care au cumpărat fabricile României nu și-au propus niciodată să producă ceva În România.
Activitatea fabricilor a fost închisă, stocurile au fost vândute, construcțiile și echipamentele au fost demolate și duse la fier vechi. Totul arata ca după război, îți venea să plângi când vedeai așa mare distrugere.
Terenul rămas liber de construcții a fost apoi vândut și s-au obținut bani mulți, ulterior făcând obiectul unor dezvoltări imobiliare. Uneori au făcut blocuri, alteori au făcut moluri.
Dar să ne demolăm fabricile și apoi să ne vindem terenul cred că ne descurcam și noi, nu era nevoie de alții.
Practic cei care au cumpărat au făcut acest lucru cu rea credință. Situația nu este izolată ci una generală, deci putem discuta despre premeditare și rea-voință.
Guvernul de azi ar trebui însă să înceapă un proces de redobândire a proprietății asupra terenurilor pe care aceste fabrici au funcționat.
Companiile sau actualii proprietari ar trebui chemați în instanță iar contractele de vânzare să fie anulate pe motiv că obligațiile contractuale nu au fost îndeplinite .
Dacă s-ar face acest lucru la bugetul de stat ar întra anual miliarde de euro în fiecare an numai din chirie.
https://georgepadure.ro/2022/05/afacerile-simineliene-ale-patronului-librabank-andrei-siminel-iii/