Ei si-au pus titlul desantului ,,Ceva este etern”, noi am corectat adăugând: ,,Transilvania, pământ românesc”, pentru a fi clar ce este etern.
Doamne ajută fraților, deși a fost greu la Tușnad, am reușit să păstrăm bannerul cu mesajul nostru, plecând din mulțimea furioasă cu el desfășurat. Ne-au huiduit, împins, înjurat. Am reușit să ieșim teferi dintre ei doar sub escorta forțelor de protectie și pază cărora le mulțumim pentru asta. Așadar, la operațiunea de desant a guvernului Ungariei în România (numele ,,universitate de vară” este cinic de hilar), prin care statul vecin își organizează co-suveranitatea în statul român, câtiva români care nu au strigat, scandat absolut nimic, ci doar au afișat un mesaj cu un adevăr incontestabil, în niciun fel jignitor la adesa cuiva, au fost într-o situație de pericol real. Asta în prezența primului-ministru al Ungariei, al ministrului de externe al Ungariei și a altor oficialități ale statului maghiar. Asta pe teritoriul României. Acești domni-tovărași organizează reinstaurarea Dictatului de la Viena, a unei regiuni autonome maghiare, care nu se rezumă doar la așa zisul ținut secuiesc, ci la o arie mult mai largă din Transilvania, trasând granițele fostului imperiu, având ca obiectiv final chiar depășirea lor. S-au obișnuit pâna acum să fie primiți cu aplauze, flori, stegulețe, kurtosi colaci, fără să aibă nicio reacție concretă ”pe teren” în acest fel. Acum au avut-o, în mijlocul lor, în fața lor. Cinci români s-au dus acolo, ”cu ceva etern”. Acum un an, doi români s-au mers la Sfântu-Gheorghe cu un steag tricolor românesc si l-au pus de 15 martie pe un stâlp lângă steagul Ungariei. Anul acesta în Sfântu-Gheorghe pe 15 martie nu au mai apărut steagurile Ungariei, doar niște cocarde, căci știau că vom reveni, nu doar doi inși. La anul vom veni din nou la ”universitatea de vară” de la Tușnad Băi, nu doar 5. Iar de nu va fi îndeajuns, celălalt an, vom veni și mai mulți, până când la Tușnad Băi, la ”universitate” vor participa doar niște studenți în vacanța de vară. Varianta pentru Viktor Orban ar fi să se înscrie la a doua facultate, dar cred că va avea alte treburi mai bune de făcut, îl vor asigura de asta toate informațiile.
Suveranitatea, libertatea de a fi români, demnitatea națională, trebuie să ni le luăm, păstrăm singuri. Ce nu poate face statul român, trebuie să facem noi. Atacurile vin pe toate palierele, împotriva economiei, educației, familiei, religiei, conceptului de stat național, unitar, independent și indivizibil, împotriva Națiunii Române într-un cuvânt. Trebuie în același timp să fim conștienți că forța de reacție, de rezistență românească măsurată în număr de oameni este așa cum este. Dar, frați și surori de sânge și credință, nu întotdeauna numărul contează, așa cum s-a și dovedit de-a lungul istoriei noastre milenare. Raportul numeric a fost mai întodeauna în defavoarea noastră și totuși am rezistat, căci din raportul dintre credința, determinarea, strategia și până la urmă jerfta noastră și numărul, puterea lor, a rezultat până la urmă biruința noastră în veac, adică s-au desfășurat mileniile de Istorie românească. La Tușnad nu am fost doar cinci români, în sufletele noastre v-am avut pe toți și fiecare rugăciune, gând bun, fiecare lacrimă pentru țară, fiecare baricada păstrată de voi la Valea Uzului sau Turda, fiecare luptă de la Sibiu, Bucuresti, Sfântu-Gheorghe, Târgu-Secuiesc sau Odorheiu-Secuiesc a fost cu noi acolo, în mijlocul și în fața lor. A fost greu sa avem atâta dragoste de țară și sa fim înconjurați de atâta ură împotriva ei, dar nu ne-am îndoit în fața lor!
Aveți Nădejde oameni buni, sus inimile, înfrângeți deznădejdea!
de Mihai Târnăveanul
