Pe 1 iunie 1946 comuniștii aveau să îl împuște pe ultimul mareșal al României ca urmare a unei sentințe date de „Tribunalul Poporului”, în urma unui proces cu finalitate știută.
Mareșalul Ion Antonescu avea să conducă România după alungarea fostului rege Carol al II-lea din Țară și până la ocupația sovietică care a început la 23 august 1944.
A fost una din cele mai grele perioade din istoria României.
În 1940 țara avea să piardă în doar câteva luni jumătate din teritoriu și populație în favoarea Ungariei, Bulgariei și Rusiei.
Carol al II-lea, considerat de către români vinovat pentru această catastrofă, a abdicat și a fost alungat din Țară, românii au tras după el cu armele. Ca să își arate dezgustul față de poporul său fostul rege a plecat cu un tren încărcat cu bunuri de valoare.
Apoi România a întrat în război să elibereze Basarabia și ostașii Români au eliberat Odessa și au ajuns aproape de Moscova.
Dar soarta războiului a fost alta.
Mareșalul Ion Antonescu avea să fie arestat la comanda regelui Mihai I și predat armatei sovietice. După un periplu prin închisorile sovietice din apropierea Moscovei, în cele din urmă a fost deservit conducerii impuse la București.
Aici el a fost pus sub acuzare și în cele din urmă a fost condamnat fără respectarea dreptului la o apărare echitabilă.
