La 39 de ani de la lansarea programului Visa Waiver, România rămâne blocată la porțile Statelor Unite, în timp ce Bulgaria – un partener comparabil ca statut, dar mai tăcut în declarații – este pe punctul de a scăpa de vize. În loc de acces liber și recunoaștere reciprocă, românii primesc încă o amânare, încă un afront și, cel mai grav, tăcerea complice a propriilor lideri.
În mai 2025, în ciuda promisiunilor repetate ale guvernanților, SUA a retras în ultimul moment includerea României în Visa Waiver Program, invocând „evaluări suplimentare de securitate”. O formulare vagă, care maschează o decizie politică și un eșec strategic. Iar dacă pentru Washington România nu a fost o prioritate, vina nu e doar a lor. Este, în primul rând, a celor care au promis, au făcut turism diplomatic și au vândut iluzii în loc de rezultate.
În decembrie 2023, premierul Marcel Ciolacu anunța triumfător că intrăm în program. În ianuarie 2025, SUA confirma: România va adera pe 31 martie. Iar pe 25 martie, totul s-a năruit. Fără avertisment, fără explicații clare. Pur și simplu, România a fost scoasă de pe listă. Bulgaria însă a continuat discret și eficient demersurile – și e pe cale să reușească.
România bifase toate criteriile tehnice – rata de refuz a vizelor, securizarea documentelor, cooperarea pe dosare sensibile. Dar nu a avut lideri care să construiască încredere reală, care să susțină ferm, constant și neconflictual cauza românilor în fața administrației americane. În loc de diplomație discretă, s-a preferat spectacolul populist și lozinca „parteneriatului strategic” aruncată pe toate gardurile.
Este o palmă grea și o umilință pentru o țară NATO, aliat al SUA, care a fost loială fără să ceară nimic înapoi. Sau, mai exact, care a cerut și nu a primit niciodată.
Românii continuă să fie tratați ca cetățeni de mâna a doua: stau la cozi, plătesc taxe, dau interviuri pentru o simplă vizită în SUA. Iar guvernanții nu cer explicații clare, nu convoacă ambasadori, nu cer respect, ci repetă mantra falsă a relației „excelente”.
În schimb, Bulgaria, mai puțin vocală, dar mai coerentă în acțiuni, își vede de drum. Cu mai puțină retorică, dar cu mai multă eficiență.
E timpul să ne întrebăm sincer:
- Ce a făcut clasa politică românească în toți acești ani, în afară de a mima eforturi diplomatice?
- De ce continuăm să acceptăm tratamente inegale fără să cerem respect real în schimbul loialității?
- De ce Bulgaria poate și România nu?
Răspunsul e simplu: pentru că Bulgaria a avut diplomați, iar România a avut doar vorbitori la televizor.
