VÂNĂTORII ROMÂNI DIN SIBERIA – EXTREMUL SACRIFICIU DIN EXTREMUL ORIENT
Distribuți acest articol

Expediția ostașilor români din Siberia este o campanie fără egal în istoria militară românească.
Istoricii au numit-o “o Anabasis românească”, într-o comparație cu epopeea din antichitate a celor 10 mii de greci pierduți în Persia și întorși după ani de zile acasă.

🗺️ Pe geruri de minus patruzeci de grade, românii au parcurs peste 8000 de kilometri prin taigaua siberiană și au dus steagul românesc în locuri unde nu a ajuns niciodată, până la Pacific.

PÂINEA TARE A PRIZONERATULUI

În timpul Primului Război Mondial, peste jumătate de million de etnici români din monarhia austro-ungară au fost mobilizați în armata chezaro-crăiască. O sută de mii dintre ei aveau să ajungă prizonieri în Rusia, în peste 1000 de lagăre de muncă forțată.

🍞 Pentru aceştia, perioada respectivă a fost “o trăire la limită a condiţiei de om” – munci grele, dor de casă, hrană la limita subzistenței, geruri cumplite, boli netratate, abuzuri și discriminări. Românii au ajuns să muncească 18-20 de ore zilnic, hrăniți cu “pâine ca gunoiul, grâu fiert – negru și murdar, de multe ori amestecat cu nisip și ciorbă asemănătoare lăturilor, în care colcăiau gândacii”.

În condițiile intrării României în război, a apărut inițiativa de recrutare a prizonierilor ca voluntari ai armatei române. Inițial inhibată de ostilitatea guvernului țarist, recrutarea a început în martie 1917, după revoluția din Rusia, când ruşii şi-au dat acordul cu jumătate de gură şi sfert de măsură.

🇷🇴 Din lagărul de la Darnita Kiev prizonierii trimit, la 5 martie 1917, o declarație de Unire cu Țara care zguduie cancelariile occidentale –
„Noi, ofiţerii, gradaţii şi soldaţii, români de neam, jurăm pe onoare şi conştiinţă că voim să luptăm în armata română pentru dezrobirea ţinuturilor noastre româneşti de sub dominaţia Austro-Ungariei şi pentru alipirea lor la România”.

Zece mii dintre ei pleacă în Țară și participă, rând pe rând, la bătăliile pentru Mărășești, Chișinău și Budapesta. Însă după defecțiunea rusă și pacea impusă României la Buftea, mii de români rămân blocați în Rusia. Încep să se retragă cât mai spre est din calea armatelor Puterilor Centrale, pentru a nu fi pedepsiți de către administrația austro-ungară ca „trădători”.

IMPLICAREA ÎN RĂZBOIUL CIVIL

Planul de a fi trimiși prin portul Arhanghelsk pe frontul de vest, pentru a continua lupta cu Puterile Centrale, cade. Bolșevicii preiau puterea și,

 » Citește întreg articolul în magazinul istoric 1859.EU


Distribuți acest articol