Există un adevăr fundamental pe care istoria politică îl confirmă la fiecare pas: noblețea unei cauze nu conferă niciodată legitimitate oricărui aventurier care pretinde că o reprezintă. Ideea de suveranitate, demnitate națională și dragoste de țară sunt concepte sacre. Dar când aceste idealuri sunt monopolizate și murdărite de un negustor de iluzii cu apucături de pacient de balamuc, rezultatul nu este patriotism, ci o mascaradă sinistră.
Iar cel mai bun exemplu viu al acestei imposturi naționale se numește George Simion.
Privit din profil, prin prisma tuturor mizeriilor ieșite la iveală în ultima vreme, tabloul demască un farsor total, rupt complet de orice idee de adevărată suveranitate:
Patriotismul cu telecomandă la Tel Aviv: Să urli pe TikTok împotriva „străinilor” în timp ce strategii de partid și discursurile îți sunt dictate cu copy-paste pe WhatsApp de consultanții israelieni apropiați lui Netanyahu (Srulik Einhorn și Jonatan Urich) nu este suveranism. Este slugărnicie pe comision.
Trădarea internațională pe Facebook: Să te dai mare cruciat al dreptei suveraniste, dar să te duci pe la spate să te pozezi cu generalul rusofil Roberto Vannacci – cel care vrea să dărâme guvernul Giorgiei Meloni, neagă femicidul și promovează un „patriarhat mediteraneean” toxic – arată că pentru Simion loialitatea față de țară este doar o monedă de schimb.
Respingerea totală de propriul popor: Când deputații trimiși în teritoriu se întorc șocați la centru pentru că aud peste tot refrenul „Susținem AUR, dar în niciun caz pe Simion!”, e clar că masca a căzut. Românii s-au săturat de un lider perceput unanim drept prea agresiv, violent, scandalagiu și bădăran.
Oricine poate flutura un steag tricolor și poate urla lozinci patriotice până îi sar venele de pe gât. Dar haina naționalismului nu poate spăla niciodată lașitatea, fuga de responsabilitate la Praga, comenzile primite pe chat din străinătate sau haosul dintr-un partid transformat în ospiciu politic.
