Statul atrage bani la dobânzi încă mari, în ciuda „entuziasmului” oficial
România a atras recent 4,7 miliarde de euro de pe piețele internaționale printr-o emisiune de euroobligațiuni, una dintre cele mai mari tranzacții financiare ale statului din ultimii ani. Deși Ministerul Finanțelor a catalogat operațiunea drept un succes, costurile de împrumut rămân ridicate, iar povara datoriei externe crește accelerat.
Costurile se mențin la cote alarmante: peste 6,5% dobândă pentru unele tranșe
Deși oficialii susțin că „au fost reduse marjele de risc”, realitatea este că statul s-a împrumutat cu randamente de până la 6,75% pe an. Concret:
- 5 ani (USD): 5,75% dobândă anuală
- 10 ani (USD): 6,625%
- 14 ani (EUR, scadență 2039): 6,75%
Pentru un stat aflat deja într-un deficit bugetar semnificativ, aceste dobânzi confirmă faptul că România continuă să plătească scump pentru accesul la lichiditate, în ciuda retoricii guvernamentale pozitive.
„Succesul” invocat de Ministerul Finanțelor maschează realitatea fiscală
Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, afirmă că „tranzacția reconfirmă încrederea investitorilor”, însă detaliile tehnice arată că:
- cererea a fost mare, dar în proporție semnificativă venită de la fonduri speculative;
- fondurile reale („real money”) au reprezentat o parte consistentă, dar și-au asumat riscul pentru o dobândă foarte atractivă;
- primele de risc au fost ușor reduse, dar randamentele rămân neobișnuit de ridicate comparativ cu alte state din regiune.
Cu alte cuvinte, investitorii au avut încredere nu în reforme, ci în dobânzile generoase pe care le oferă România ca stat cu risc ridicat.
Rezervele valutare, salvate pe termen scurt. Dar pe termen lung?
Emisiunea vine pe fondul unei strategii de finanțare externe pentru 2025, prin care statul român încearcă:
- să acopere necesarul uriaș de finanțare;
- să consolideze rezervele valutare, într-un context internațional instabil.
Însă, această politică are limite evidente. Orice nou împrumut crește presiunea pe buget și riscul de criză a datoriei în anii următori, mai ales dacă nu este însoțit de o reformă fiscală reală și de creșterea veniturilor bugetare.
Fondurile speculative și bancherii străini câștigă, românii plătesc
Investitorii din Europa de Vest și America au fost cei mai activi, alături de fonduri speculative și instituții financiare globale. România a fost nevoită să ofere randamente record pentru a atrage capitalul, ceea ce înseamnă că:
Pe termen lung, costul acestui „succes” va fi suportat de contribuabilii români.
Nu este prima oară când statul român preferă soluții de moment, în locul reformelor durabile. Datoria crește, costurile rămân sus, iar decalajul fiscal se adâncește.
România cumpără timp, dar cu un preț din ce în ce mai greu de susținut
În lipsa unei strategii fiscale solide și a unei creșteri economice sustenabile, împrumuturile externe nu sunt decât o amânare a problemelor structurale. Dacă această direcție continuă, România riscă nu doar sancțiuni europene (cum am văzut în cazul nealiniării la directivele TVA), ci și o pierdere de încredere pe termen lung din partea investitorilor reali.
