Siminica Mirea e genul de politician care confirmă că România nu duce lipsă de traseiști, ci doar de competență. A fost pe la PDL, a trecut pe la PNL, iar acum își găsește rostul în PSD. Nu a dus-o cartea, dar a dus-o norocul și carnetul de partid. Restul e zgomot de fundal.
Diplome? Bioterra. Adică liceu cu pretenții de facultate, fabrică de hârtii care dă „absolvenți” ce n-ar trece niciun examen serios. Dar în CV sună bine. Prietenii spun că nici comportamentul ei nu sare prea mult peste nivelul diplomei. Cu alte cuvinte, „prost să fii, noroc să ai”.
Engleză și franceză? Doar în declarații. În realitate, sună ca personajele lui Caragiale: vorbește și nu înțelege nimeni. Dar ce mai contează, dacă la conferințe e suficient să ridici tonul și să repeți clișee? Mai nou, se laudă și cu carnet categoria B – singura „diplomă” reală pe care o are.
Evident, nimic din ce spune public nu e scris de ea. Apropiații recunosc că are un consultant care-i pune textele pe hârtie, pentru că altfel s-ar bloca după primele două propoziții. Iar aici se potrivește perfect vorba românească: prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul.
Cariera ei politică seamănă cu o piesă prost regizată. Nicio idee proprie, niciun proiect, doar traseism și mimetism. Dar, în PSD, exact asta se caută: să nu deranjezi și să fii disponibilă la poză. Restul se rezolvă.
Și, ca să fie tabloul complet, firma Diatrans SRL, pe care a condus-o, a „explodat” fix în 2014–2015, când Mirea și-a aranjat mai bine locul în politică. Coincidență? Deloc. E doar regula de bază a politicii românești: te ridici nu prin merit, ci prin combinații.
