Numiri de sărbători, instituții capturate politic
În Ajunul Crăciunului, într-un moment în care atenția publică era orientată spre sărbători, premierul Ilie Bolojan a operat o numire-cheie într-un domeniu extrem de sensibil pentru statul român: achizițiile publice. Printr-o decizie publicată în Monitorul Oficial, Raluca Rogoz a fost instalată în funcția de președinte al Agenției Naționale pentru Achiziții Publice (ANAP), cu rang de secretar de stat.
Decizia este redactată sec, fără nicio explicație privind competența profesională, criteriile de selecție sau procedura urmată. Practic, românilor li se cere să accepte o mutare strategică drept fapt consumat.
Potrivit informațiilor apărute în spațiul public, numirea Ralucăi Rogoz a fost susținută de Uniunea Salvați România, partid condus de Dominic Fritz. Prin această mutare, USR ajunge să controleze instituția care stabilește regulile pentru toate achizițiile publice din România, un mecanism care influențează direct contracte de miliarde de lei.
ANAP nu este o funcție decorativă. Este instituția care poate valida, bloca sau interpreta proceduri de achiziții pentru administrația centrală și locală. Controlul asupra acestei agenții oferă o pârghie majoră de putere în stat.
Traseul profesional al noii șefe ANAP ridică semne serioase de întrebare. În perioada în care Clotilde Armand era primar al Sectorului 1, Raluca Rogoz a fost numită șef serviciu în cadrul instituției. Anterior, aceasta a activat ca expert parlamentar la Senatul României, exact în perioada în care instituția era condusă de Anca Dragu, fost lider USR-PLUS.
Coincidență sau nu, toate aceste poziții se află sub umbrela aceluiași partid. Iar acest tip de continuitate politică pune sub semnul întrebării discursul despre depolitizare și reformă.
Ilie Bolojan s-a prezentat drept promotor al unui stat eficient și curățat de influențe de partid. În realitate, această numire arată că vechile practici nu au dispărut, ci doar au fost ambalate într-un limbaj nou.
Achizițiile publice devin, din nou, trofeu politic, iar instituțiile-cheie sunt ocupate discret, departe de ochii publicului, exact atunci când vigilența este la minim.
