Președinții curților de apel din România cer explicații publice după întâlnirea dintre șefa Curții Constituționale, Elena-Simina Tănăsescu, și Ilie Bolojan. Întrebările lor sunt directe: a avut loc întâlnirea, în ce condiții s-a desfășurat, de ce ar fi avut loc în biroul președintelui Senatului și ce s-a discutat. Într-un moment în care instituțiile sunt obligate să rămână mai ales previzibile și transparente, lipsa unor clarificări alimentează exact ceea ce sistemul judiciar ar trebui să evite: suspiciunea.
Miza nu este una de protocol. Când președinții curților de apel cer public lămuriri, semnalul este că tema a depășit nivelul unei simple întâlniri informale. În joc este credibilitatea Curții Constituționale și felul în care este percepută distanța dintre judecătorii constituționali și puterea politică. Chiar dacă nu există, deocamdată, o explicație completă a contextului, situația ridică semne de întrebare tocmai pentru că vine într-un spațiu unde aparența de neutralitate contează la fel de mult ca neutralitatea însăși.
Între timp, cazul ajunge și în Senat. Biroul Permanent urmează să discute luni „clarificarea situației”, după ce mai mulți parlamentari au cerut să fie lămurit episodul. Faptul că subiectul a trecut deja din zona zvonului în zona presiunii instituționale spune mult despre tensiunea politică din jurul lui. Nu mai este vorba doar despre o întâlnire, ci despre felul în care puterea explică sau evită să explice contactele dintre instituții care ar trebui să stea la distanță una de alta.
În astfel de cazuri, tăcerea nu ajută. Ea lasă loc interpretărilor și lovește în încrederea publică, exact acolo unde statul ar trebui să fie cel mai riguros. Dacă întâlnirea a fost una firească, explicația trebuie dată limpede. Dacă nu, cu atât mai mult. Altfel, fiecare episod de acest fel împinge încă puțin instituțiile spre zona opacă în care politica și justiția par să se privească prea de aproape.
