De la 1 iulie, locuitorii orașului Salcea, județul Suceava, sunt nevoiți să plătească o nouă taxă locală – taxa pe câine. Până aici, nimic neobișnuit în peisajul fiscal al României. Însă absurditatea acestei decizii constă în faptul că obligația de plată revine tuturor cetățenilor, inclusiv celor care nu dețin niciun animal de companie.
Această măsură, care a stârnit deja proteste și nemulțumiri în rândul populației, este justificată de autoritățile locale prin necesitatea de a finanța serviciile de gestionare a câinilor fără stăpân. Practic, primăria consideră că fiecare cetățean este responsabil pentru abandonurile din comunitate și trebuie să plătească pentru ele.
Plătești și dacă nu ai
Noua taxă este în valoare de 15 lei de persoană și nu ține cont de situația personală sau de existența unui animal în gospodărie. Este echivalentul unei „pedepse colective” pentru o problemă pe care autoritățile locale au fost incapabile să o gestioneze în mod coerent timp de decenii. În loc să adopte politici eficiente de control al natalității canine, să sancționeze abandonul sau să finanțeze adăposturi eficiente, primăria a decis să bage mâna în buzunarul fiecărui locuitor.
O nouă taxă într-o avalanșă de poveri fiscale
Contextul este cu atât mai sensibil cu cât românii se confruntă deja cu o avalanșă de taxe și scumpiri: TVA majorat la 21% pentru anumite produse, accize crescute pentru combustibili și tutun, posibile creșteri de impozite pe profit și dividende. În acest climat, o „taxă pe câine” percepută chiar și celor care nu au câini pare mai degrabă o glumă proastă administrativă, decât o soluție pragmatică.
Costuri colosale pentru un câine
Primăria din Salcea susține că ridicarea unui câine de pe stradă costă 1.100 de lei – o sumă care ridică multe semne de întrebare. Într-o țară în care spitalele se luptă cu lipsa de fonduri, iar educația este subfinanțată, cheltuieli de peste o mie de lei pentru un câine ridicat de pe domeniul public par mai degrabă parte dintr-un contract lipsit de transparență decât dintr-o politică de protecție reală a animalelor.
Ce urmează? Taxa pe pisică?
Prin introducerea acestei taxe, administrația locală deschide un precedent periculos. Dacă astăzi cetățenii sunt taxați pentru câinii comunitari, mâine pot fi taxați pentru starea drumurilor, gropile din asfalt, aerul poluat sau pentru că trăiesc într-un oraș care nu are parc industrial.
Este încă o dovadă a faptului că statul preferă să transfere povara propriilor eșecuri administrative asupra cetățeanului. În loc să prevină și să sancționeze abandonul animalelor sau să investească în educație civică și infrastructură veterinară, autoritățile preferă calea cea mai ușoară: o nouă taxă.
O Românie taxată la sânge
„Taxa pe câine” este încă o dovadă că guvernarea locală și centrală confundă rezolvarea problemelor cu penalizarea colectivă. Într-o țară în care guvernele vorbesc de digitalizare, modernizare și stat de drept, dar impun taxe iraționale cetățenilor, încrederea în administrație scade zilnic. Din păcate, pentru români, soluțiile sistemului încep și se termină cu un singur cuvânt: plătește.
