Într-un oraș în care salariul mediu abia depășește pragul de 5.000 de lei, șefii companiilor din subordinea Primăriei Iași încasează prime de performanță de zeci de mii de euro, pe lângă salarii lunare care sfidează realitatea economică a județului.
În plină criză economică, în timp ce sectorul privat se confruntă cu scumpiri, taxe noi și salarii înghețate, în administrația locală se împart bonusuri de lux fără rușine. Potrivit unei anchete ReporterIS, șefii de la Salubris și Citadin, două dintre cele mai mari companii locale cu finanțare publică, au încasat prime de 40.000–45.000 de euro pentru anul 2024, echivalentul a 12 salarii nete.
Salubrizare de lux, pe banii contribuabililor
Unul dintre beneficiarii acestui tratament de lux este Cătălin Neculau, directorul Salubris, care are o indemnizație lunară de 17.000 lei. Deși compania de salubritate deține un monopol absolut în oraș și practică printre cele mai mari tarife din România, AGA i-a aprobat un bonus de 12 salarii, sub pretextul că ar fi îndeplinit „criteriile de performanță”.
Marcaje, plombări și prime de 45.000 euro
Nici Citadin nu se lasă mai prejos. Directorul Marius Ionescu a raportat o depășire de performanță de 118,77% și, fără vreo competiție reală, a primit aceeași recompensă generoasă: 12 indemnizații brute. Compania sa execută exclusiv lucrări pentru Primărie, fără proiecte majore sau inovații. Practic, banii publici sunt plimbați într-un cerc închis – din bugetul local către firmele proprii, apoi în buzunarele directorilor.
Salarii care sfidează realitatea
În companiile subordonate Primăriei, salariile ajung la 7.000 de euro pe lună, mult peste ce oferă multinaționalele din Iași. Asta în condițiile în care:
– Salariul mediu net în Iași este de doar 5.189 lei
– Directorii respectivi câștigă de 6,5 ori mai mult decât un angajat obișnuit
– În mediul privat, pentru astfel de venituri este nevoie de ani de muncă intensă și specializare reală
O administrație ruptă de realitate
Într-un context economic dificil, cu presiuni bugetare și nemulțumiri sociale în creștere, aceste practici par o insultă adusă bunului simț și banului public. În loc să optimizeze cheltuielile și să răspundă nevoilor cetățenilor, Primăria Iași recompensează generos un cerc restrâns de directori loiali și bine ancorați politic.
În orice țară civilizată, o astfel de situație ar declanșa anchete, demisii și reforme. La Iași, în schimb, se premiază obediența și se inventează performanță.
Când administrația locală devine o fabrică de privilegii, iar contribuabilul e redus la rolul de sponsor tăcut, e clar că ceva trebuie schimbat radical. Cât vor mai suporta ieșenii o administrație care nu muncește pentru ei, ci doar pentru sine?
