Recenta decizie de a reduce ponderea disciplinei istorie în programa școlară a stârnit indignare și controverse, mai ales în contextul unei guvernări în care UDMR deține un rol important. Mulți se întreabă dacă această măsură este o simplă adaptare a sistemului educațional la cerințele actuale sau o încercare deliberată de a slăbi identitatea națională.
Criticii susțin că diminuarea importanței predării istoriei în școli ar putea duce la o generație care își cunoaște tot mai puțin trecutul, ceea ce ar afecta unitatea națională și conștiința istorică a românilor. Într-o perioadă în care națiunile își consolidează rădăcinile culturale, România alege să minimalizeze istoria, iar această decizie ridică multe semne de întrebare.
În același timp, unii politicieni și istorici atrag atenția că UDMR a susținut constant măsuri care au dus la modificarea programelor școlare în favoarea minorităților, ignorând faptul că istoria României este un element fundamental în educația tinerilor. De ce o guvernare în care UDMR are o putere atât de mare decide acum eliminarea istoriei?
Susținătorii acestei măsuri spun că noul curriculum trebuie să fie mai adaptat la nevoile pieței muncii, însă cunoașterea istoriei nu poate fi considerată un obstacol în educația modernă. În plus, în alte țări europene, istoria rămâne o materie centrală, iar în unele cazuri, este chiar extinsă pentru a întări sentimentul național.
Rămâne de văzut dacă această măsură va fi contestată de societatea civilă și dacă guvernul va reconsidera o decizie care poate avea efecte pe termen lung asupra identității naționale a românilor.
