Contractele încheiate de statul român prin programul SAFE ridică, din nou, întrebări care nu mai pot fi evitate. Vorbim despre un împrumut de 16,68 miliarde de euro, bani europeni, iar una dintre piesele centrale ale schemei este contractul de 6 miliarde de euro atribuit companiei Rheinmetall. În jurul acestor înțelegeri, mai ales după documentațiile apărute în spațiul public, persistă suspiciunea că deciziile importante se iau mai repede decât vin explicațiile.
Miza nu este doar una comercială. Este o chestiune de control public asupra unor sume uriașe și asupra unor contracte care vor angaja România pe termen lung. Când statul se mișcă în zona armamentului și a achizițiilor strategice, opacitatea costă dublu: financiar și politic.
Potrivit informațiilor disponibile, documentația publicată de Q Magazine a readus în discuție cronologia parteneriatului dintre Guvern și Rheinmetall, iar întrebarea de fond rămâne aceeași: ce au verificat autoritățile înainte de a avansa asemenea angajamente? Dacă detaliile esențiale nu sunt clare, nu e vorba doar de un deficit de comunicare, ci de o problemă de guvernare.
În acest tip de contracte, statul nu are voie să ceară încredere oarbă. Trebuie să ofere proceduri clare, justificări solide și garanții că interesul public a fost apărat până la capăt. Altfel, orice proiect prezentat drept „strategic” riscă să arate mai degrabă ca o decizie luată într-un cerc prea îngust, în care cetățenii află târziu și puțin.
Deocamdată, rămâne de clarificat cine a decis, pe ce criterii și cu ce verificări. Iar până când aceste lucruri sunt puse pe masă, programul SAFE nu arată ca o victorie de transparență, ci ca un nou test greu pentru un stat care încă se luptă să dovedească faptul că știe să gestioneze corect banii publici.
