Președintele Iohannis se închină la statuia lui Bruckenthal, dar nu și la gorunul lui Iancu
Distribuți acest articol

Distribuie acest articol!


    Post Views:
    21

    O veche vorbă românească zice așa: „Sângele apă nu se face.” Se mai diluează, uneori, cu whiskey, ca în cazul premierului Cîțu, dar apă nu se face în veci. Și de-aia, bag seamă, președintele Iohannis, etnic sas, se simte mai apropiat de Samuel Bruckenthal, care era sas, decât de Avram Iancu, care era român. Asta deși, ca președinte al tuturor românilor, distinsul vântură-lume pe care votanții l-au trimis la Cotroceni, ar trebui să dovedească respect față de toată istoria noastră, nu doar de o anumită parte a ei. Îl înțeleg pe domnul Iohannis că e mai aristocratic, așa, mai înfumurat, și are o predilecție pentru baroni – care i se trage, probabil, de pe vremea când se pupa pe gingii la GRIVCO cu baronimea mafioată din PSD și PNL – dar puțin respect pentru eroii neamului nu ar strica. Și cred că s-ar fi cuvenit ca azi, dacă tot a mers președintele la Sibiu și între un jogging și un grătar a găsit timp să se închine la statuia lui Samuel von Bruckenthal, să-i mai fi rugat pe sepepiști să mai bage nițel gonetă, cu nino-nino și milițieni pe traseu, și să-mpingă și până la Țebea. Nu de alta, dar ieri s-au împlinit 149 de ani de la moartea lui Avram Iancu și „Crăișorul Munților” merita acest omagiu.

    Ar fi văzut oamenii că președintele e chiar președinte al tuturor românilor și nu doar al ălora mai sași dintre ei. Ca să nu mai zic că, dacă ne uităm nițel în manualul de istorie, vedem că baronul Bruckenthal, cu toate meritele sale culturale incontestabile, a fost, practic, un feudal cu nimic deosebit de brutele medievale, care-i băteau pe șerbi la tălpi. El a fost acela care, atunci când iobagii români au primit din partea împăratului austriac șansa de a se înrola în regimentele grănicerești, scăpând astfel de sărăcie și iobăgie, a stopat măsura și i-a trimis pe țărani înapoi la robotă. Că doar nu se putea ca grofii unguri să rămână fără iobagi! Iar când a izbucnit răscoala lui Horea, baronul, guvernator al Transilvaniei pe atunci, s-a ocupat personal de înăbușirea în sânge a revoltei și a continuat discriminarea românilor din Ardeal pentru a-i menține la statutul de iobagi. Nu știu cum de se mai declară președintele liberal în gândire, progresist și modern, când el se închină la statuia unui împilator al românilor! În alte țări, statuile torționarilor și tiranilor sunt demolate, numai la noi sunt ridicate și cinstite. Asta nu mai e România educată, domnule președinte, e mai curând România reeducată!

    De fapt, cred că știu de ce președintele a mers azi să se închine la Bruckenthal și nu la Avram Iancu. Pentru că nu neapărat prin originea etnică, ci prin fire și mentalitate, el se simte mai apropiat de baroni  decât de românii de rând. E firesc așadar să se închine la unul care i-a asuprit pe români, fiindcă asta fac astăzi, într-un fel sau altul, și „guvernul lui” și cele două partide de slugi care se înghesuie să pupe mâna prezidențială – PSD și PNL. Dar nu-i nimic. Vor merge la Țebea, să se închine la gorunul și la crucea lui Iancu liderii AUR, singurul partid din România căruia îi pasă de românii de rând. De oamenii pe care baronii lui Iohannis vor să-i țină în iobăgie, dar care au acum șansa să-și sfărâme lanțurile nu cu furci și topoare, ca pe vremuri, ci cu o armă mult mai puternică: VOTUL.


    Distribuie acest articol!


      Distribuți acest articol