Înainte de 1989, industria metalurgică românească era una dintre cele mai importante și dezvoltate ramuri ale economiei naționale. Aceasta includea o gamă largă de produse metalurgice, cum ar fi oțelul, fonta, aluminiul, cuprul, zincul, nichelul și alte metale.
Oțelul și fonta erau cele mai importante produse ale industriei metalurgice românești, fiind folosite în construcții, în fabricarea de mașini și echipamente industriale, în producția de automobile, nave și avioane, precum și în alte domenii.
Aluminiul, cuprul, zincul și nichelul erau de asemenea importante, fiind folosite în producția de diverse produse, precum conducte, cabluri, aparate electrocasnice, echipamente electrice și electronice, precum și în alte domenii.
În general, industria metalurgică românească avea o capacitate mare de producție, fiind capabilă să producă produse de calitate înaltă și diversificate. Deși în anumite perioade existau probleme legate de eficiența și productivitatea acestui sector, industria metalurgică românească a jucat un rol important în economia țării și a furnizat o gamă largă de produse pentru consumul intern și pentru export.
Înainte de 1989, România avea mai multe combinate siderurgice importante, care au jucat un rol semnificativ în dezvoltarea industriei metalurgice a țării. Iată câteva dintre cele mai importante combinate siderurgice din România înainte de 1989:
Combinatul Siderurgic Hunedoara – situat în județul Hunedoara, acesta a fost cel mai mare combinat siderurgic din România și a jucat un rol important în dezvoltarea industrială a zonei.
Combinatul Siderurgic Hunedoara a fost deschis în anul 1882, fiind una dintre primele unități industriale de producție de oțel din Europa de Est. Combinatul a fost construit în apropierea orașului Hunedoara, pe malul râului Cerna, având acces la importante resurse de cărbune și minereuri de fier din regiunea Munților Apuseni.
De-a lungul istoriei sale, Combinatul Siderurgic Hunedoara a trecut prin mai multe perioade de modernizare și dezvoltare, devenind unul dintre cei mai importanți producători de oțel și produse metalurgice din România. În perioada comunistă, combinatele siderurgice din România, inclusiv Combinatul Siderurgic Hunedoara, au fost supuse unui program intensiv de dezvoltare, menit să crească capacitatea de producție și să asigure independența economică a țării.
Combinatul Siderurgic Galați – situat în orașul Galați, acesta a fost un alt combinat siderurgic important din România, cu o capacitate de producție mare și cu un port la Dunăre.
Construcția Combinatului Siderurgic Galați a început în anul 1960 și a fost finalizată în anul 1965. Combinatul a fost construit pe malul stâng al Dunării, în apropierea orașului Galați, și a fost proiectat pentru a fi cel mai mare și mai modern combinat siderurgic din Europa de Est.
Investiția a fost uriașă, valoarea totală a proiectului ridicându-se la peste 500 de milioane de dolari. Combinatul Siderurgic Galați a fost dotat cu cele mai moderne echipamente și tehnologii disponibile în acea vreme, astfel încât să poată produce oțel de înaltă calitate și să concureze cu succes pe piața internațională.
În anii ’70 și ’80, Combinatul Siderurgic Galați a fost una dintre cele mai importante unități industriale din România, producând o cantitate semnificativă de oțel, precum și alte produse metalurgice, cum ar fi tabla și profilele laminate. După Revoluția din 1989, combinatul a trecut printr-un proces de modernizare și restructurare, menit să îmbunătățească eficiența și competitivitatea sa pe piața internațională.
Combinatul Siderurgic Reșița – situat în județul Caraș-Severin, acesta a fost un alt combinat siderurgic important din România, cu o istorie îndelungată în producția de oțel și fontă.
Combinatul Siderurgic Reșița a fost construit în perioada interbelică, mai precis în anul 1920, fiind una dintre primele unități industriale de producție de oțel din România. Construcția combinatului a fost realizată prin transformarea unei vechi uzine de produse de fier și s-a realizat cu sprijinul financiar al băncii franceze Societe Generale.
Combinatul Siderurgic Reșița a fost proiectat pentru a produce oțel de înaltă calitate, utilizat în construcții și în alte domenii, și a fost dotat cu cele mai moderne echipamente disponibile în acea perioadă. În perioada interbelică și în perioada comunistă, Combinatul Siderurgic Reșița a trecut printr-o serie de modernizări și extinderi, ajungând să fie una dintre cele mai importante unități industriale din România.
Combinatul Siderurgic Târgoviște – situat în orașul Târgoviște, acesta a fost un combinat siderurgic important pentru producția de oțel și fontă, cu o capacitate de producție mare și cu un rol important în economia locală.
Combinatul Siderurgic Târgoviște a fost construit în anul 1939, fiind una dintre primele unități industriale de producție de oțel din România. Inițial, combinatul avea o capacitate de producție de 20.000 de tone de oțel pe an, însă ulterior acesta a fost extins și modernizat.
În perioada comunistă, Combinatul Siderurgic Târgoviște a trecut printr-o serie de modernizări și extinderi, ajungând să fie una dintre cele mai importante unități industriale din România. Capacitatea de producție a combinatului a fost crescută la peste 1 milion de tone de oțel pe an, iar gama de produse fabricate a fost diversificată.
Toată această industrie a fost distrusă de către partidele politice de după 1989. PSD și PNL sunt cele două structuri, mai degrabă de crimă organizată, care au distrus industria țării.
După Revoluția din 1989, România a trecut printr-un proces de tranziție politică și economică. Mai mulți lideri politici au condus țara în această perioadă, în funcție de schimbările politice și alegerile democratice. Iată o listă a principalilor lideri care au condus România după 1989:
Ion Iliescu – a fost primul președinte al României după Revoluția din 1989. A condus țara în două mandate, între 1990-1996 și 2000-2004.
Emil Constantinescu – a fost ales președinte al României în 1996, în urma alegerilor democratice. A condus țara în perioada 1996-2000.
Traian Băsescu – a fost ales președinte al României în 2004 și reales în 2009. A condus țara în perioada 2004-2014.
Klaus Iohannis – a fost ales președinte al României în 2014 și reales în 2019. Este în funcție și în prezent iar în mandatele lui au fost închise ultimele combinate care puteau produce oțel beton. Astăzi România nu mai produce oțel beton deoarece PSD și PNL au închis această industrie.
Înainte de 1989, România producea o cantitate semnificativă de oțel beton, care era utilizat în construcții și în alte domenii. În anii ’80, producția de oțel beton a atins un nivel maxim de aproximativ 6 milioane de tone pe an, ceea ce a făcut ca România să fie un important exportator de oțel beton în Europa de Est și în alte regiuni.
Producția de oțel beton a fost realizată în principal de Combinatul Siderurgic Galați și de Combinatul Siderurgic Hunedoara, care erau cele mai importante combinate siderurgice din România. În plus, alte combinate siderurgice și uzine de producție de oțel din țară, precum Combinatul Siderurgic Reșița și Uzina Siderurgică Călărași, au contribuit și ele la producția de oțel beton.
Înainte de 1989, România se număra printre țările cu o producție semnificativă de oțel beton la nivel mondial. Conform datelor disponibile, în anii ’80, România producea aproximativ 5 milioane de tone de oțel beton pe an, ceea ce reprezenta aproximativ 4-5% din producția globală de oțel beton la acea vreme.
În acea perioadă, România era una dintre cele mai importante țări producătoare de oțel beton din blocul comunist, alături de Uniunea Sovietică și Polonia. Combinatele siderurgice din Galați și Hunedoara erau cele mai importante unități de producție de oțel din România și au jucat un rol important în asigurarea necesarului intern de oțel beton pentru construcții și infrastructură, precum și în exporturile de oțel beton către alte țări din Europa de Est și din alte regiuni ale lumii.
PSD și PNL au distrus această industrie deși era una din cele mai puternice din lume. În 1989 exportam produse de calitate în toată lumea, astăzi nu mai producem nimic, am ajuns să importăm tot.
