Parlamentul se reunește în sesiune extraordinară între 24 și 26 august, pentru un nou vot final asupra unor proiecte considerate esențiale în PNRR. Este a patra sesiune extraordinară din această vară, semn că Legislativul a ajuns să lucreze sub presiunea termenelor, nu a unei strategii coerente.
Pe agendă se află din nou Legea integrității, retrimisă Parlamentului după ce Curtea Constituțională a declarat neconstituțional un articol din text. Tot acolo se regăsesc și alte proiecte necesare pentru îndeplinirea unor jaloane din Planul Național de Redresare și Reziliență. Cu alte cuvinte, nu este vorba despre un exercițiu legislativ obișnuit, ci despre o cursă contra cronometru pentru a evita blocaje mai costisitoare mai târziu.
Miza politică este clară: Parlamentul trebuie să livreze, dar o face după o succesiune de corecții, reîntoarceri și sesiuni extraordinare care arată cât de fragilă este disciplina legislativă. Fiecare întârziere apasă mai ales pe guvern și pe majoritatea care trebuie să explice de ce legile cheie ajung să fie reparate sub presiune, nu pregătite din timp.
În această ecuație, Legea integrității devine mai mult decât un simplu dosar tehnic. Ea testează capacitatea clasei politice de a produce reguli clare și compatibile cu Constituția, fără improvizații și fără cosmetizări făcute în grabă. Dacă proiectele nu sunt închise la timp și corect, costul nu este doar instituțional. Îl plătesc cetățenii, prin întârzieri, pierderi de credibilitate și un nou semn că statul lucrează permanent la limită.
Parlamentul are, în sfârșit, ocazia să arate că poate face legislație solidă. Până acum, însă, imaginea lăsată de această vară este una apăsătoare: prea multe sesiuni extraordinare, prea puțină previziune și prea multă grabă în locul unei guvernări care să anticipeze, nu doar să repare.
