Lacheii din jurul lui George Simion vând acum pe toate canalele o conspirație halucinantă: „sistemul” încearcă să rupă AUR din interior.
Este scuza clasică și patetică a oricărui dictator mărunt atunci când știe că urmează să pierdă controlul. Dar dincolo de această fumigenă ridicolă se ascunde o contradicție care îi expune toată slăbiciunea.
Dacă George Simion este cu adevărat acel lider providențial, atotputernic și sclipitor, pe care ferma de boți a AUR ni-l prezintă ca având peste 40% în sondaje și e gata să conducă singur România, de ce tremură de frica unei simple opoziții interne?
Un lider puternic, educat și validat de popor nu este dărâmat de câteva voci critice care sunt absolut normale în orice societatea democratică.
Răspunsul este simplu: paranoia lui Simion nu are nicio legătură cu „sistemul”. Groaza lui vine din faptul că știe, în sinea lui, că este un impostor incult.
Simion trăiește cu teroarea zilnică a demascării. Este un individ fără cultură, fără lecturi, fără substanță, un produs artificial de marketing umflat cu pompa prin munca colegilor săi.
Când ești o nulitate cel mai mult te îngrozește momentul în care oamenii articulați din jurul tău încep să pună întrebări.
Ceea ce într-un partid democratic se numește dezbatere de idei, în mintea unui impostor incult se traduce instantaneu prin „trădare”, pentru că orice analiză rațională îi expune analfabetismul politic.
Nu „sistemul” dezintegrează AUR. Partidul este distrus din interior de complexul de inferioritate al unui trădător, a cărui singură armă, atunci când îi sunt demascate limitele, rămâne terorizarea vocilor incomode.
