Vicepremierul demis Oana Gheorghiu continuă mesajele de austeritate energetică lansate de Ilie Bolojan și le cere românilor să își amâne, pentru câteva ore, activitățile care apasă cel mai mult pe consumul de electricitate. Vizate sunt mașinile de spălat, uscătoarele și alte aparate cu consum ridicat.
Apelul nu este doar unul de eficiență domestică. Gheorghiu susține că miza este coborârea consumului național de la un vârf care pune presiune pe sistem. În traducere politică, Guvernul încearcă să împingă asupra populației o parte din disciplina pe care nu pare să o poată obține rapid prin soluții structurale.
Mesajul ridică o întrebare incomodă: cât de pregătit este statul să gestioneze eventuale riscuri în sectorul energetic dacă ajunge să se bazeze pe recomandări voluntare către cetățeni? În locul unor explicații clare despre capacitatea rețelei, despre măsurile concrete și despre orizontul de timp, discursul public se mută spre responsabilizarea individuală. Este o soluție ieftină politic și, poate, utilă administrativ, dar nu rezolvă problema de fond.
În același timp, astfel de apeluri arată și fragilitatea guvernării pe zona energetică. Când executivul cere oamenilor să-și reorganizeze consumul zilnic, transmite indirect că are nevoie de sprijinul publicului pentru a acoperi limitele propriei capacități de intervenție. Iar asta spune mult despre echilibrul dintre discursul de control și realitatea din sistem.
Miza politică este simplă: Guvernul vrea să arate că poate preveni tensiuni în energie fără măsuri dure. Dar dacă soluția ajunge să fie, repetat, aceeași cerere către populație, atunci problema nu mai este la prizele din case, ci la deciziile care ar trebui luate sus, în stat.
