Președintele Nicușor Dan le cere parlamentarilor să aprobe trimiterea a 20 de militari români în sprijinul Ucrainei. Miza nu este doar una militară, ci și una politică: Bucureștiul vrea să arate că își asumă public sprijinul pentru Kiev, dar decizia trece prin Parlament și, inevitabil, prin filtrul calculelor de partid.
Birourile Permanente Reunite ale Senatului și Camerei Deputaților se întrunesc marți, de la ora 14.15, în format hibrid, iar pe ordinea de zi se află mai multe teme sensibile. Printre ele, înlocuirea din funcțiile de conducere a unor membri ai televiziunii și radioului public, dar și discuția despre solicitarea prezidențială privind militarii trimiși în sprijinul Ucrainei.
Deocamdată, nu este clar dacă există o majoritate politică solidă pentru acest pas sau dacă subiectul va deveni încă un test de disciplină în coaliție și în Parlament. Într-o scenă politică încă tensionată, asemenea dosare nu se judecă doar în cheia securității, ci și a costului electoral. Cine își asumă explicit sprijinul pentru Ucraina și cine preferă să amâne răspunsul?
În paralel, pe masa conducerii celor două Camere se află și demisiile unor membri din CNA și SRTV, semn că instituțiile publice intră din nou într-o zonă de remaniere și negociere politică. Aparent distincte, aceste teme spun același lucru: controlul asupra instituțiilor rămâne o miză centrală, iar deciziile se rostogolesc prin proceduri, nu prin transparență deplină.
La nivel politic, mesajul lui Nicușor Dan este limpede: România nu vrea să stea pe margine. Dar tocmai pentru că dosarul trece prin Parlament, adevărata întrebare este dacă aleșii vor trata subiectul ca pe o responsabilitate strategică sau ca pe o piesă într-un joc de evitare a costurilor publice. În astfel de momente se vede cine guvernează și cine doar amână.
