Miza privatizării companiei naționale Poșta Română nu o reprezintă absolut deloc cedarea unei afaceri ce ar putea să funcționeze foarte bine și care ar putea să fie profitabilă.

Miza reală a privatizării companiei naționale Poșta Română o reprezintă activele imobiliare de aproape un miliard de euro și formate din proprietăți care sunt situație în locații din cele mai bune.

Activitatea societății ar putea să fie una profitabilă dar nu este. De ce? Deoarece la conducerea companiei s-au tot perindat administratori politici ce nu pot și nu vor să facă performanță, ci doar să execute ordine politice.

Aceste persoane au avut un singur scop la conducerea societății: să încheie contracte păguboase cu societăți comerciale private subordonate politic și prin care orice posibil profit să fie externalizat.

Ca să fim și mai clari, s-a urmat aceeași rețetă ca la toate companiile de stat: facturarea s-a făcut într-o parte, cheltuielile în altă parte, adică au rămas la Poșta Română.

Compania a fost dusă în mod intenționat spre faliment iar la momentul de față activele imobiliare reprezintă miza principală. Terenurile și clădirile aparținând Poștei Române adună sume impresionante de bani. Aceste proprietăți reprezintă miza unor infractori de talie internațională ce doresc să se folosească de slăbiciunile statului român corupt.

La acest moment vânzarea nu ar aduce nici un beneficiu românilor deoarece sumele de bani obținut ar reprezenta nici a zecea parte din valoarea totală a activelor. La Poșta Română nu este vorba despre angajați, despre performanță, este vorba despre cum aceste clădiri trebuie să ajungă în mână unor interese străine românilor pentru ca apoi să plătim tot noi sume colosale de bani drept chirie.

Vânzarea Poștei Române reprezintă un alt acte de trădare națională, un tun de aceeași proporție ca și înstrăinarea Petrom către OMV.

Rămâne să vedem dacă românii au puterea să oprească aceste nereguli.